Schijă

Citesc versurile profesorului în întuneric,

ele strălucesc maoric,  berberic,

ca țigările puștilor sub scară,

par niște stele căzute-n afară.

Par a fi pletele ielelor pe ramuri,

fantomele marilor generali mauri,

urechile doamnelor venite la teatru,

din perechi se fac trei sau patru,

par submarine  ce ies din adâncuri,

aprind  vâlvătăi, pâlcuri, pâlcuri,

totul se risipește pe dată,

când se trezește ultimul papă.

Numai copacilor le place focul,

mori și trăiești cum ți-e norocul,

ne spune profesorul plin de grijă,

nu știe când l-o străpunge o schijă.