Nu sunt de luat în seamă,
e clar ca bună ziua,
nu sunt nici Dalai Lama,
adeseori spun „piua”.
Nu mă ascund de mine,
nu-s tânăr nici bătrân,
un veteran, acolo,
pe versul meu stăpân.
Poetul, ca Ulise,
își caută mereu casa,
iar casa lui dispare,
în zarea fumegoasă.
O Penelopă, totuși, așteaptă undeva,
acolo unde nimeni nu m-a citit cândva.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu