Să ne închipuim cuvintele

Să ne închipuim cuvintele

Să ne închipuim cuvintele
ca locuri de naștere ale poetului
și să le aducem  flori
în orice propoziție ne-am afla.
Așteaptă, dacă este nevoie,
încrede-te în timp,
nu te-a purtat el, oare,
peste tot până astăzi?
În deșert se reculeg
cei asupriți de propriile gânduri,
dar ceilalți unde se vor duce?
Există uși tainice prin care
mai degrabă ajungi la capăt,
dar, oare, cine și-l dorește?
Întrebările- trei ochi de bufniță.
Orgoliul are colții cei mai însângerați
din lume, fugi, Prometeu,
din calea orgoliului.
Din iarbă, lut și sânge ne naștem
strigând după ajutor.
Cuvintele așteaptă cuminți
să le culegem.
Le vom găsi vreodată?
BORIS MARIAN