Arcașul inexistent

Arcașul inexistent






Nu există arcași reali, ei se dezmint,

Întunericul făurește orice,

Memoria este în straturi de flori,

Cine dispare fără urmă?

Numai un om ucis.

Primele care trădează sunt marginile.

Umneori lucrurile se rușinează, nu noi, noi nu, lucrurile.

Zaci în neștire, în neștiință, prietene.

Suntem încă mici pentru cosmos,

Chiar pentru colosul Pământ,

Zadarnic avem nepoți, zadarnic le sărut fotografia,

Ceasuri de joc fără grijă,

Ispita atrage pe copil și pe adult,

Străina este străină, până când ne-nrudim,

Posibilă este iubirea, posibilă și neștiută.

Noroc mărinimos, fără apărare apar în fața voastră.

Nu voi lăsa memoria să-mi șteargă nimic,

dar mai ales copilăria și, poate, primul sărut electrizant.





Boris Marian