Când plânge un prunc

Când plânge un prunc






Un prunc plânge, plânge o lume,

Plâng cei fără casă, cei fără o pâine, orfanii,

Se topesc ghețarii la plânsul unui prunc,

Inima mea se golește de sânge,

Mă adăpostesc sub un pod, trece un câine vagabond,

Mă amușină, sunt de al lui,

Dar ce spune un nor de pe cer?

Aud oftatul bătrânilor din azilul cu gard cenușiu.

Trăim în cea mai bună dintre lumi,

Splendoarea-n splendori ne înconjoară,

Dar plânge un prunc.





Boris Marian