Poezia nu se naște din aer
Poezia nu se naște din aer,
Ea are voce groasă, stă solid
Pe pământ, bea whiskey fără soda,
Fumează trabuce, se laudă cu crime
Neînfăptuite, plânge pe la colțuri de stradă,
Mai lăsați-mă cu silfidele voastre stafidite,
Când aud cuvântul poezie îmi vine să scriu proză,
Dar proza este mai aprigă, mai plină de smoală și resturi,
„Sah ein Knab ein Roeslein stehn”, ehei, asta era
În veacul al XVIII-lea, acum, dacă nu dai de pământ
Cu muza, dacă nu spargi harfa cu pumnul,
Adică nu șochezi, mă-nțelegi, ei ?
Mai bine mergem la o berică, poate au Tv și vedem
Colea un meci, că vorba ceea, toți telectualii
Se uită, de politicieni ce să mai zic,
Ăia nici timp nu mai au, săracii,
Doamne, din humă ne-ai înălțat, în humă
Ne cobori, dar de ce miroase ?
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu