Nimeni nu este mai surd

Nimeni nu este mai surd






Nimeni nu este mai surd,

Decât cel care nu vrea să audă,

Ne spune Pirkei Avot,

Domnul Pirkei Avot,

Nu toți cei lătrați de câini sunt hoți,

Dacă ai un băț în mână nu discuta cu câinele,

Ca să mori nu ai nevoie de calendar,

Astfel depănam amintiri din Casa Înțelepciunii,

Dar am uitat totul și ne-am sărutat adânc

Ca într-o peșteră.

Cine impune iubirii reguli de bună purtare?





Transplant





Să ai puterea să stai

De vorbă cu lunea mai,

Mai bine te amăgești

Cu evoluția unui cireș,

Din faza de floare – fecioare,

Apoi rodul sub luna amară, ,

Apoi să-ți donezi elegant,

Creierul pentru transplant.





Să fii prizonierul



Să fii prizonierul unor orbi, unor surzi,

Să asi sensibilitatea lor diabolică,

Să nu poți, să nu ai pe unde să fugi,

Cum nu poți scăpa de ciuma bubonică.



Și totuși să scrii, să scrii pătimaș,

În timp ce te pipăie mâinile orbilor,

În timp ce strigă surzii – „Curaj”

și ochii devin hrana dulce a corbilor.

Șoptește, încearcă să fii orb, să fii surd,

Învață s-auzi și să vezi doar prin piele,

Precum pelerinul ce merge la Lourdes,

Ce crede, zâmbește zdrențuit, în obiele.



Boris Marian