Să-mi port libertatea

Să-mi port libertatea




Să-mi port libertatea,

Să știu să ocolesc spinii,

să gonesc Pasărea Neagră

din sufletul meu.

Roșul se naște din neguri,

Negurile se nasc din Roșu,

Să-nvăț deosebirea.

Deasupra oricărei libertăți

Este iubirea, fără litere mari,

Ca un sărut pe pleoape,

În pragul ușii, o scrisoare

Venită de foarte departe.



Mă voi obișnui cu această viață,

Nu cunosc voluptatea umilinței,

Cel mai iubit vers – „deci te luptă”,

Mă regăsesc pe atlasul lumii,

Dar ce ușor poți izgoni o vrabie,

De aici începe o altă poveste.





Nu mi-au plăcut realul, banalul, precisul,

Realistul, canalul, cinstitul,

Îmi plac minciunile sorții,

Speranțele fără granițe,

Copacul crescut prin tavan,

Cerul căzut, subteran,

Poemul scris chiar cu sânge,

Orgasmul cum plânge,

Ne trebuie un scaun electric

Să știm cum se ține o lecție,

O ghilotină de apă,

Nimeni nu scapă,

Dar sapă, groparule, sapă,

Îngroapă-ne-n lutul minciunii,

Că-n mituri trăiau și străbunii. BORIS MARIAN