Eu nu voi scrie niciodată
Poezie canibalică, fuckindă, violitică,
În așteptarea războaielor finale,
Se scrie cu multă scârbă și sânge.
Hei, nu știi de glumă, mi se spune,
Nu ai nervii tari, du-te la mănăstire,
În pelerinaj sau du-te dracului
De comentator nenorocit și tâmp.
Las-ne pe noi să ne rupem oasele,
Avem Iliada, Villon, Baudelaire,
Poate Llosa, mai știi, vine unul
De pe la noi și umple Vidul.
Care Vid? Zic eu, cel interior?
Oricare. Totul este vid, Domnul a murit
Sau doarme, nu te-nțelegi cu vecinii,
Trecătorii, părinții, noi vom fi
Cum eram, canibali.
Am plecat în pelerinaj, nu știu unde,
Era soare, aer limpede, poezie.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu