Jungla
Am pătruns într-o junglă
Miraculoasă, fructele împodobeau
Ramurile sălbatice,
Dar erau otrăvite,
În jur zburau umbre,
Erau lilieci, erau oameni?
Un liliac încerca sămi scoată ochiul,
Altul râdea stropindu-mă cu saliva sa verde.
Din fructe ieșeau viermi roșcați
Cu dinți ca briciul,
Ce mult doream să-mi fac o grădină,
Un loc de casă și de odihnă,
Dar jungla era de neînvins.
M-am trezit, eram în altă junglă.
Neliniște
Capul meu stă pe tava
Privirilor voastre,
Tâmplele îmi zvâcnesc
Ca furtuna-n fereastră,
Cum de nu pot muri
După ce am scris un poem?
Înalț privirea,
În jurul meu nu s-a schimbat
Nici un semn,
Nu mai pot nici ochii
Să-i închid,
Lumina mă orbește,
Sunt ca o frunză
În vid.
Frunzele moarte
Frunzele moarte se adună, se ard,
Cărțile-s vechi, ochelarii s-au spart,
Mâinile tremură, visu-i coșmar,
Stai grănicer uitat la hotar
și pasărea trece și râde în zbor
și ochiul tău plânge interior.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu