O moarte prea ciudată

O moarte prea ciudată






O moarte prea ciudată venea de nicăieri,

În liniștea odăii scriai un vers sau două,

O oboseală dulce, o spaimă, adulter

Cu doamna fără nume, trup transparent, de rouă.

Mai este timp, mai umbli, citești și mai visezi,

E harnicul timpul, singur, temeinic face treaba,

Tu n-ai să țipi, doar noapte de noapte-ai să veghezi

și dacă scrii poeme, tu n-ai trăit degeaba.

Îi plâng pe împărați, pe faraoni, pe toți

Cuceritorii, setea i-a dominat și graba,

E harnic timpul, trage de arcuri și de roți,

Dacă ai scris poeme, tu n-ai trăit degeaba.





Boris Marian