Dincolo de Paradis

Dincolo de Paradis
_________________


Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poți ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agățat de brâu
Un cadavru uriaș,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaște,
Avea palme ca la broaște,
Ochi holbați, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor și nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Ași, uriașul s-a sculat,
A distrus uși, mese, scări
și s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun – eram eu beat.


În filmul acela cu Stan și Bran,
Cu Brunhilda și cu Bostan,
Personajele coborau de pe pânză,
Îmi aruncau un colț de brânză,
Ni mic nu se naște fără durere,
Dar nici durerea nu-i o părere,
Iată cum se nasc axiomele,
Gnomii-și iubesc amantele, gnomele,
Naveta dintre Milano și Nisa
Nu ne-a adus averea, promisa,
Toți evadații caută o casă,
în filmul acela tu ești frumoasă,
dar la-mbulzeală îți fură poșeta,
bricheta, lanțeta și gata-i vendeta.

Sunt un biet scrib, îmi pun cenușă-n cap,
Umblu mereu cu jalba în proțap,
Nu o citește nimeni că nu e
Un interes pentru Cimabue,
Un ghiont acolo sau un sfat,
Eu le primesc, sunt Jean Marat,
Ucis de doamna de Corday,
Sunt Robespierre zvârlit pe chei,
Decapitat și totuși viu,
Respir și scriu, trăiesc și scriu.

BORIS MARIAN