PSALMI

Psalmi
Ce bine te învață experiența
și ce frumos e drumul spre Florența
și ce ușor se lecuiește orice boală,
eu n-am să dau la nimeni socoteală,
doi stâlpi susțin azi lumea-n neclintire,
onoarea roz și-albastra mea iubire
de viață, de prieteni, iară soarta
îmi este chiar amantă, asta-i partea
ce bună, cunoscută de Candide,
pentru că, Doamne, Tu ești lector ipocrit,
îmi recitești poemele, zâmbești,
eu în ochii Tăi eu văd că te-ndoiești.

A venit pentru mine ceasul cel bun,
Un semnal și-am pornit ca un tren cu cărbuni,
m-așteptați, n-am să vin decât foarte târziu,
v-am iubit și mai cum, dar un timp n-am să fiu.
Poate-am luat pentru drum combustibil prea mult,
Mă consum în ridicol, zadarnic tumult,
m-ați dori ca pe-o flacără blândă, veghind
un viitor mulțumit, ochiul meu suferind.

Să cânți într-o tăcere mormântală,
Să te împuști cu-o frază, o petală,
Poetul e un biet Narcis,
De nu-l iubești, de-l uiți, tu l-ai ucis,
Căzu-n duel și Pușkin, nu mă mir,
Esenin, Labiș, alți și alți martiri,
Pe Eminescu l-au ucis cu un pietroi,
Poetul este nobilul altoi
Pe Arborele Vieții, prin cuvânt,
El poate aduce și pe Domnul pe pământ.

În coate ros, îi picura
sânge din nas, urmaș era,
unor strămoși conți, duci și regi,
bubos acum și plin de negi,
trecut prin săli de tribunal,
prin închisori, pe la Canal,
priveam profilul vulturesc,
nu-l voi uita cât mai trăiesc,
i-am dat bancnota, refuzând,
mi-a spus, citește-mi doar un rând
din cronicile noastre vechi,
cu ele vremea mi-o petrec,
dar tu citește-mi, văd cum vin
spre mine Basarabi și Mușatini.
BORIS MARIAN