Prins

Prins într-o plasă rară



Prins într-o plasă rară
De păianjen prietenos,
Încerc să scap de propriile vicii,
Victoria este dincolo de final,
Ce să mai pot ierta?
Totul și nimic, o, Dumnezeule al dreptății,
Tu domnești în inima omului, aici, pe pământ,
Nu-i mântuire pe pământ,
Dar nu suntem singuri, nu,
Vom ieși din fluviul Timpului,
Fără regrete, am făcut mai mult decât speram,
Abia mă întremez după visul din noaptea trecută,
Metafora, strigă un trecător, unde este ea?
Eu sunt metafora, parametafora,
pentru că forez în mine ,
îmi place să vorbesc cu tine,
ceilalți nu știu nimic.
Deh, urmașii…

BORIS MARIAN