Întrebările

Întrebările


Mergeam pe un coridor,
Împăcat cu finalul,
Râdea o paiață, acolo, în poartă,
Ești trist? Mă-ntreabă moartea,
Ași, nici vorbă, eu cred că ești o paiață
și-atât.

Cădeau frunze din Copacul Vieții,
Umbrele creșteau,
Unde erai, Daniel, unde erai?
Gurile celor ce cântau
Au fost astupate cu pământ,
Tu unde erai, Daniel?

Alături arde o lumânare,
Cu capetele ninse de ani, ei studiază,
Barba le ajunge la brâu,
Ei studiază cărțile vechi,
Străjuiesc Timpul să nu treacă,
Străjuiesc adevărul, dar care?
Fără barbă ar semăna cu niște copii,
Ochii lor privesc înlăuntru,
Pentru ca noi să privim. Încotro?

Nu te teme, și-a spus,
Vântul sorbea din căldura trupului său,
Nu te teme, și-a spus,
Vântul aluneca peste trupul
Sfârtecat de gloanțe.
Nu te teme, și-a spus,
Tremura ca o stea tot mai înaltă,
Deasupra pământului.

BORIS MARIAN