Judecătorul

[Introduceți aici titlul publicării]


Judecătorul

O stradă și-o bragă, albitură, alviță,
Viță de vie, viță de moarte,
Intrăm în subiect ca în brânză,
Să trăiți domn Judecător.
Vai, jerbele, de ce strigau gâștele?
Nu vă abateți de la subiect.
Voiau să-și ceară iertare,
Ce, cum ? Vorbiți mai tare.
Te tai, șuieră martorul,
Dispari într-o clipită,
Pot fi bun, pot fi rău, tot un drac.
Ne mai iubim, totuși.
Ca și cum ai avea două logodnice.
Ce, e rușine? Percheziționați-l.
Polița era falsă, domn Judecător.
Nu-i dăm nimic. Cu asta se vine la mine?
Mi s-a-ntâmplat să văd un om pe care
Îl credeam mort, ei și?
Încercam și eu să mă mir.
Încercam să mă trezesc.
Voiam să-i întind mâna,
el nu voia, apoi, brusc
mi-a strâns brațul cu o forță herculeană,
m-a târât pe străzi lăturalnice,
se lipeau de mine leproși, câini vagabonzi,
prostituate bolnave și grave,
m-am trezit pe cearșaful ud,
soarele mă pișca de nas,
afară lătra sănătos un câine,
cafeaua e gata, domn Judecător.

BORIS MARIAN