Scamatorul

Scamatorul

Era-n Lublin un scamator,
Ce se scula mereu în zori,
Ne oferea minuni, dar cum
Să crezi azi în minuni?
El fericit, noi - acri, surzi,
c-așa e omul, ca un sturz,
stă drept, gândește strâmb, speriat,
pământul pare plat.
Un cabalist trecea vârtej,
Era din cei mai cei viteji,
el circula prin Manhattan.
n-avea un ban.
Mai știu un Ghimpe, cam netot,
Un papagal prea roșu-n bot,
groparii-l așteptau cu drag,
el a murit în larg.
Cucurigu, strigau în rai
Franz Kafka și cu Georges Batailles,
Le sunt nepot și mă irit
Că nu i-ați auzit.
Acum, cu gluma las-o jos,
Zăpada e un dar prețios,
De n-ai almazuri sau bijou,
De nu vânezi căprițe-gnu,
Ești un nimic, tu poți să scrii
Romane lungi și poezii,
Totuna e, că undeva
Noi ne vom saluta.

BORIS MARIAN