Corbul
În parc am zărit un corb,
Era corbul lui Poe sau al nimănui?
L-am salutat ceremonios, dar el a zburat
Fără nici un răspuns.
Iubita mea îmi spune „for ever”,
Eu cred în forța destinului,
Dar ce-i pasă corbului de destin?
Oamenii aruncă suficiente mizerii,
Corbii știu că viitorul este al lor.
Noaptea, iubita îmi șoptește la ureche,
Fer ever, for ever.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu