Evadare Am evadat din imperiul urii, al morții pe un altar fals, În cronici se spune că șamanii erau puternici, zeii erau doar metafore, ne legam, iubito, de același lanț, ne schimbam hainele, pielea, sexul, un Mare Chip domina orizontul, credeam în nemărginire și nemurire, tobele băteau în ritm măsurat, stăteam la Poarta Raiului, nu intram, nu aveam măști, nu intram, Metatron spunea într-un târziu prietenul, Adardna răspunse ecoul, știam, ea mă iubește, știu, ea mă iubea. De va fi nevoie, voi fi șarpe să mă strecor în inima ei, apoi, dimineața voi sta lângă patul ei, înalt, tânăr ca Făt Frumos din poveste. BORIS MARIAN