Spre țărm
Spre țărmul Marii-odihne,
Cu necuprinse zări,
Noi șerpuim în sine,
mimând chiar evadări.
Va îngheța șuvoiul,
Prea mult e frigu-n veac,
Ne refuzăm iubirea
Privind cu ochi de rac.
Iar culmile-s deșarte,
Mai înălțăm un braț,
mai scriem o poemă,
tot mai săraci-bogați.
O altă întocmire
Ne-așteaptă, pregătim
Cu vorba și surâsul,
Murim, iubim, murim.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu