Scrii unui om Scrii unui om și observi că el a murit de mult, Dinspre partea lui vine un frig de gheață, Lovești un perete cu pumnul, peretele geme, Dar omul – cadavru nu scoate un sunet. Distanțele sun marile gropi comune ale civilizației, Dispar prieteni, rude apropiate, poetul cântă pe strune, Ca un cerșetor, opaițele stinse nu se mai aprind, În lumea noastră zgomotoasă, bătăile inimii abia se mai aud, șoapta se-neacă în cenușă, sub artificii stelele dispar, un lift ce urcă, e iubita, un lift coboară, eu, cel dus, pe scări rulante trec cadavre, trec boschetari și biete javre, o invidiez pe pasărea flamingo, acolo-n jungla ei. Se pare că și roata universală se oprește, la o fântînă-n părăsire, un bou speriat mai muge tâmp, Steaua Polară mai clipește, noi ne iubim frumos, pe plajă, noi suntem contopiți, noi suntem roata pe axa lumii , os topit. BORIS MARIAN