Infernul altfel

Infernul altfel

Pe patul spitalului, cuțitul este aproape de aortă, cineva lipește bucăți de ziar în albumul familiei, facem filozofie, eu și vecinul, mecanic de bloc. Afară soarele apune definitiv. Se aud zbenguieli de pisici în călduri, ce fericite sunt, Doamne, ce fericite. Să poți ucide omul pentru o floare sau floarea pentru un om, ce întrebare? Dar lumea este plină de legi pe care poți să și scuipi și să le negi. Într-un pahar am pus o gheorghină, ea seamănă cu trandafirul, ca lumină sau ca bujorul dragostei, drept care sunt gata să plătesc cu închisoare. Acolo te voi lua cu mine să ne iubim într-un tunel de lumină.

Iar vântul deveni tăcut, între ruine umblă umbre. Durerea s-a întrupat în lut și s-a întors în turme sumbre, nici mugetul de val rănit nu se aude, alge-n tremur, privesc prin ceață răsărind, astrul solar strivit de vremuri. Dar peste turle și livezi, ghirlande de aur, oarbe, închipuire, cum să vezi, iubirea cum ne soarbe?

Înfrigurat ca firul ierbii, nici nu se știe când va pieri, dar tremurul, dar sunetul reverberând cu raza de lună vor duce chemarea de a retrăi. Recunosc, mi-e frică de moarte, dar mai mult îmi este frică de uitare, atunci mă aplec asupra hârtiei și scriu – „ Nu mă uita, iubito” – o simt cum tremură. Sunt bolnav de viață, sunt bolnav de moarte, sunt bolnav de toate, ai prea multă carte, râde un prieten, sunt bolnav de versuri, codrule, te legeni , dar mai înainte de oricare boală, de iubire gravă, cardio-cerebrală, sunt legat în lanțuri, vulturul mă cată, sfâșiat de viață, n-am să mor vreodată. Râde orișicare, râsul mi-e prieten, iele mă-nconjoară, codrule, te legeni.
Din violoncel crește un copac, copacul are voce, are ochi, este copacul de dincolo, o iei la vale, dai de el, îi atingi ramurile în tăcere, ai venit, spune copacul, aproape că te-am uitat, parcă erai mai albastru, nici tu nu arăți prea bine, copacule, cânți fals uneori, mi-ar fi plăcut să fii violoncel, zâmbești trist, uiți unde ne aflăm, aici este dincolo, nu mai facem ce vrem, dacă dorești, povestește-mi ceva despre tine, aveți copaci pe acolo? Oho, de fiecare copac e spânzurat un suflet, sub fiecare copac a fost zămislit un copil, dar eu nu te cred, răspunde copacul de dincolo, mai bine ai cânta ceva la rădăcina mea de violoncel.
BORIS MARIAN