pro-DADA

Pro-DADA
Se dedică Andradei și Mioarei Băluță

The story goes, some chroniclers
Aveau nevoie de un vers,
Le-am oferit mai mult, dar ei
Intrau prin case fără chei,
Iubita mea, o, DADADA
Fugea-n Canada, fără pa,
mă înșela cu-Aristotel,
avea cu el un băiețel,
iar eu la Zurich am văzut
ce poate-un om când n-a băut,
ce poate Hook, ce poate Crook,
DADA, un secol a trecut
și lumea nu-i mai bună , doar
un pelican se plimbă-n bar,
iar cai de lemn nu se mai fac,
azi dadaiștii umblă-n frac.

Cine are nevoie de cine?
Un mărăcine.
Cine nu iartă, își smulge din barbă,
Povestea-i o veste ce urcă pe creste,
Ai biruit, o, mare de cenușă,
Jucăușă.
O iubire pierdută, o piatră
Stă și te latră,
Fericirea e-un clar de lună,
Talazuri adună.

Din străluciri târzii,
Revin între cei vii,
și cruzi și lupi și miei,
vorbește tu cu ei.
Chipul iubitei este-n ogivă,
Iar eu – într-o derivă,
Am să ajung o epavă,
Deși iubirea mi-e gravă.
Crepusculul îmi este prietenos,
Mă voi armoniza cu tine religios.

BORIS MARIAN