Dureri de cap cât merele umflate
cu multe chimicale. fără gust,
întoarcere la vatră, un confrate
te ca servi cu o ulcea de must.
Ocupă-te, când poți, de Tao,
învățătură plină de-nțeles,
în viața viitoare vei fi bao,
adică baobab regesc.
Găini trec prăfuite, mândre,
un domn e luat la pumni de liceeni,
zâmbește ori aruncă zâmbre,
lichelele se trag, cred, din licheni.
Nu judeca, să nu arunci cu pietre,
ne aliniem fără să știm, treptat,
progresul se transformă-n retro,
în locul de primar vine-un primat.
BMM
Nebun cap.9
Noi nu știm ce este în trupul nostru, dar cum să știm ce este în suflet? Răceala din ochii unor oameni te duc la ideea morții universale. Doi soldați își veghează camaradul care este pe moarte. Visele din mintea muribundului se transformă în baloane colorate. Camarazii nu le văd. La un moment dat, rănitul dă semne că … nu mai trăiește. Semne… Îl părăsăesc, iar el strigă cu o voce neauzită – „Nu mă lăsați singur”. Cutremurătoare scrisoarea lui Franz Kafka adresată tatălui. Un tată care nu l-a agresat, doar a încercat să-i impună un alt mod de gândire și de viață. Tatăl este statul, este societatea, Kafka este individul strivit de autoritarism. Fericiți cei săraci cu duhul, dar bogați în subconștient, acesta este talentul. Lecție de modestie – ce importanță are dacă Homer sau Shakespeare au existat sau nu ?Dacă mieii, vițeii, purceii nu trezesc mila, de unde mila pentru om?Ați privit ochii unui copil bătut?Cuvântul poate fi pumnal, glonț, otravă, dar și panaceu. Nu lăudați soarele, el există și fără noi. Pe cel rău, binele îl înrăiește mai mult. O știu din experiență. Cruzimea din texte face bine, dar nu acesta este adevărul căutat. Adevărul este iubire. Iubirile nu mor, se transformă. Poți cunoaște un om în câteva minute sau niciodată. Ura se hrănește din orice, chiar din ea însăși. Femeia și bărbatul au aceleași drepturi, dar fiecare le înțelege altfel. Nu există un labirint mai greu de străbătut decât sufletul femei, dar merită. Cavalerii, cu legile de acum, ar fi fost toți la închisoare, pentru omor calificat. Adevărul nu este urât, urâți putem fi noi, uneori. E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece. Laudele pot fi letale pentru artiști. Trăncăneala este salvare pentru cei ce nu gândesc. Fii circumspect față de anii ce vin. A fi sau a nu fi nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate. Să fii cinstit și să te cheme Brutus? Ca să rupi un trandafir îți trebuie fie curaj, fie pasiune. În timpul vieții, poeții nu sunt luați în serios, iar după moarte sunt uitați. Unii. A greși este omenește, a nu regreta este iar omenește, a repeta, tot omenește este, dar ce nu este omenește? Minciuna nu are picioare lungi, dar poate alerga în patru labe. Șantajul este puterea celui slab Un fost prieten nu ți-a fost prieten niciodată. Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare ( din fabule) .Când adevărul poate fi văzut și de un orb, tot se găsesc unii să-l nege. Lașitatea și lingușirea sunt surori gemene. Urmează nedreptatea și crima. Mare semn de generozitate – să-i dai dreptate protivnicului Când lupul mănâncă o oaie este o chestiune economică, dar când atacă și păstorul, chestiunea devine politică Cum de se înțeleg ticăloșii mai bine decât oamenii normali? Oamenii inteligenți nu scriu. Dușmanul nu există decât în închipuirea noastră. Atracția sexuală ne urmărește toată viața, de ce nu am crede că și istoria omenirii este un capitol de sexologie? Cel mai inexplicabil este motivul atracției dintre doi iubiți. Ușurința de a insulta un om este aceeași cu aceea de a-l ucide, adică , fără regrete. Singura șansă a suferinței este dispariția. Nu este niciodată târziu să mori pe malul mării. Nici o povară nu este repetabilă, ca și clipa. Dacă timpul ar avea zone , aș alege sudul. Durerea nu are norme, moartea nu cunoaște opreliști. Natura nu are nici o datorie față de noi. Printr-o lacrimă totul se vede mărit. Gândirea oamenilor este ca și zborul păsărilor, fiecare cât poate. Aflați pe același Titanic și tot nu erau solidari. Amatorii oferă cele mai mari surprize. O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie. Cei care nu citesc poezie sau citesc în exces ( da!) nu pot fi cititorii mei Cel mai rău sfetnic este ambiția, dar mai rău, orgoliul. A nu ierta este prima etapă spre omucidere. Cine fură de nevoie este un sfânt, cine fură din lăcomie merită o ghilotină. Iubește la bătrânețe ca și cum ar fi prima oară. Nu orice dragoste se transformă în ură, dar ura se naște și singură Păcatul originar nu a fost cel al cunoașterii, ci al duplicității.O femeie poate fi frumoasă prin caracter, un bărbat este sigur urât prin caracter. Cei care știu totul, nu știu nimic, dar nici cei care nu știu nimic, nu sunt nevinovați. Mi-a fost milă numai de omul ridicol, de handicapați nu mi-e milă, eu nu-i jignesc cu mila mea, încerc să-i iubesc Un câine poate fi generos, dar oamenii generoși pot fi suspecți, uneori. Cine nu mă iubește nu este dușmanul meu, ci al său. Curios cum un artist, poet, eseist, iubitor de oameni, plante și animale poate ucide în serie, prin cuvinte, înjură birjărește, sparge dinții trecătorilor, urăște de moarte și mai este și fericit. Tăcerea are nevoie de ascultători. Orice om se poate contrazice fie din interes, fie din lipsă de memorie. Ca să demonstrezi un neadevăr îți trebuie talent. Nu există poeți mici. Nu există otravă nefolositoare. Politețea exagerată este suspectă. Nu orice bâzâie , face miere. Ruinele au și ele valoarea lor. Să fii la fel de calm ca munții în amurg și-n zorii zilei. Nimic mai nedrept decât un leu în cușcă, nimic mai josnic să-l batjocorești. Floarea de cartof, rădăcina, cartoful fiert – o viață. Dacă am ști ce viață duc vulturii, am prefera soarta porumbelului. Descoperirea vieții de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare științifică, restul nu contează. Soarele nu știe că emite raze. Visez o lume fără pronume posesive. Nimeni nu-și pierde drumul în viață, doar și-l schimbă. Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul , cu Satana, se pare că există o confuzie. Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente. Urechile și ochii tulbură mintea. Nu-mi puneți o piatră pe mormânt, voi ieși în curând. Unele idei nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne. Mincinoșii „se prind” imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. Este foarte ușor să fii dur, ba să te și lauzi cu asta, citește în ochii celorlalți.
Nu gândi
Prințesa Lory-mi spuse, nu te gândi prea mult,
ia Calea Căilor, a cailor și lasă-te-n tumult,
căiește-te, încuie-te, e raiul raiului,
învață arta ceaiului și fii mai gospodar.
Atot-puternic Domnul din proști face deștepți,
mă va lovi norocul să dorm când nu te-aștepți,
mă detașez, vezi bine, ca un vagon uitat
sunt tulbure, un fluture de păsări degustat.
Dualitate, asta-i, visând că zbori, tu mori,
știința-i nepătrunsă de nu ești visător,
temei și sentimente, naiv suflet , femei,
dar nu le place gândul s-alerge pe-unde vrei,
să fii serios, adâncul să-l explorezi cu har,
e bun și râsul, însă trimite-l în Tartar,
mai rezonezi, iubite? Mai rezonăm și noi,
un zumzet de nuclee magnetice sub ploi,
de nicăieri ne vine in set de primăveri,
ciudat, nimeni nu moare când urlă de dureri,
dar rezonând cu steaua cea rece chiar te stingi
străpuns în șapte locuri de tuburi și seringi,
că moartea nu-i cadoul primit ca orice dar,
muncește, scrie, plânge. Nimic nu-i în zadar.
Deșiră-te, deliruri în Baia Sprie-ncerci,
numele tău se scrie ca pașii-n glod când mergi.
Eu las în urmă șapte nepoți, o nepoțea,
că mor și nu mai termin decât cu o bezea.
BORIS MARIAN
Prințesa Lory-mi spuse, nu te gândi prea mult,
ia Calea Căilor, a cailor și lasă-te-n tumult,
căiește-te, încuie-te, e raiul raiului,
învață arta ceaiului și fii mai gospodar.
Atot-puternic Domnul din proști face deștepți,
mă va lovi norocul să dorm când nu te-aștepți,
mă detașez, vezi bine, ca un vagon uitat
sunt tulbure, un fluture de păsări degustat.
Dualitate, asta-i, visând că zbori, tu mori,
știința-i nepătrunsă de nu ești visător,
temei și sentimente, naiv suflet , femei,
dar nu le place gândul s-alerge pe-unde vrei,
să fii serios, adâncul să-l explorezi cu har,
e bun și râsul, însă trimite-l în Tartar,
mai rezonezi, iubite? Mai rezonăm și noi,
un zumzet de nuclee magnetice sub ploi,
de nicăieri ne vine in set de primăveri,
ciudat, nimeni nu moare când urlă de dureri,
dar rezonând cu steaua cea rece chiar te stingi
străpuns în șapte locuri de tuburi și seringi,
că moartea nu-i cadoul primit ca orice dar,
muncește, scrie, plânge. Nimic nu-i în zadar.
Deșiră-te, deliruri în Baia Sprie-ncerci,
numele tău se scrie ca pașii-n glod când mergi.
Eu las în urmă șapte nepoți, o nepoțea,
că mor și nu mai termin decât cu o bezea.
BORIS MARIAN
Laringe
Unii-și pierd laringele,
nopți-coșmaruri, stinge-le,
inimă, plămâni,
zâne, zâni,
zâ-ne nouă o poveste,
hei, poetule, maestre,
dar poeții- s alienați,
ia ascultați.
Nefericitul se împăca bine cu Platon,
avea mâini reci și umede,
l-am întrebat - îmi recomanzi cartea ta?
A râs de sus. Mai cunosc pe cineva
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
BORIS MARIAN
Unii-și pierd laringele,
nopți-coșmaruri, stinge-le,
inimă, plămâni,
zâne, zâni,
zâ-ne nouă o poveste,
hei, poetule, maestre,
dar poeții- s alienați,
ia ascultați.
Nefericitul se împăca bine cu Platon,
avea mâini reci și umede,
l-am întrebat - îmi recomanzi cartea ta?
A râs de sus. Mai cunosc pe cineva
care m-a trimis la plimbare, adică m-a eliminat
din cercul lui, spre binele meu.
Curve masculine găsești, nu este o problemă.
Folosește Watherterm, să devii și rău și ferm.
nu fi nici acneic, nici laș-seboreic.
Rupe lanțurile, nu sunt bune la nimic,
sunt rele la multe, lanțurile sunt pe tine, nevăzute.
Te cheltui, iubite, în uri mocnite.
Fericirea este cheia succesului, de unde se extrage acidul succinic.
Cu obișnuitul eu m-am împăcat, așa cum digestia...
Noi sunt și calea și călătorii, praful ne aparține.
Vom fi praf cântător.
Condus de vise, ajungi în abis.
Faptele grăiesc exact ca și ghilotina.
Ercole d”Este , un bulevard,
pe care stele se sting și se ard,
mă iau cu ele la-ntrecere, doar
să ajung sus, precum Icar.
O iau pe via Aurelia, vine
însăși Aurelia, vrea să fiu bine,
noi ne iubim undeva, sub palmieri,
râd de noi pume și jderi.
Giannina geloasă ne urmărea,
noi ne iubeam pe catifea,
drumul continuă, urcă ușor,
noi ne iubim cu sete și dor.
E simplu, spune chiar Venerica,
îmi este rudă și prin bunica.
Etruscii știau că iubirea-i păcat,
de asta regatul s-a destrămat.
Îți amintești necopola veche?
Cântă-mi, centaure, ceva la ureche.
Familia Mantua avea mulți copii,
ne-nconjurau latinii zurlii.
Noi ne iubeam de veacuri, și vremi,
nu am mai scris de mult un poem.
Lasă poemul , îmi spune |Giannina,
din întuneric se naște lumina.
Iar în lumină umbrele pier,
cine ascunde un giuvaer?
BORIS MARIAN
Blogul Meu (77)
Sperietoarea
Sperietoarea
Mi-e milă de ea, nu sperie pe nimeni,
Se-mbrățișează cu vântul, cu cuvântul,
Ca o cucuvaie, vai, aia e, purtătorii de furci
Sfâșie noaptea, unde e gloria mundi?
Ne vizităm, bomboane, fursecuri, securi,
Sperietoarea se holbează, are cravată,
Cândva o să redevină om. Când?
La Judecata de Apoi. Apocalipsa este în lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Continuare
Mi-e milă de ea, nu sperie pe nimeni,
Se-mbrățișează cu vântul, cu cuvântul,
Ca o cucuvaie, vai, aia e, purtătorii de furci
Sfâșie noaptea, unde e gloria mundi?
Ne vizităm, bomboane, fursecuri, securi,
Sperietoarea se holbează, are cravată,
Cândva o să redevină om. Când?
La Judecata de Apoi. Apocalipsa este în lipsă.
Treziți-vă, mișeilor, e revoluție, unde, când, cine?
Na, s-a întrerupt legătura. M-am săturat, zice un…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 18, 2014 la 11:12am — Nu sunt comentarii
poem de Nina Cassian/V. Tismăneanu despre....
Fragila, casabila si plina de har: Despre Nina Cassian (1924-2014)
Vladimir Tismaneanu aprilie 17, 2014 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 257 Vizualizari
“Langa floarea margareta/Sta motanul Behemoth/Floarea e analfabeta/Behemoth e poliglot./Singura atunci ramane/Cartea-n raft, anahoreta/Cuplul vesnic, Rau si Bine/Behemoth si Margareta”. Citez din memorie acest superb poem. A fost foarte miscata cand, era prin 1985, i l-am recitat in apartamentul in care locuia in Greenwich… Continuare
Vladimir Tismaneanu aprilie 17, 2014 Cultura
Deocamdata nu sunt comentarii 257 Vizualizari
“Langa floarea margareta/Sta motanul Behemoth/Floarea e analfabeta/Behemoth e poliglot./Singura atunci ramane/Cartea-n raft, anahoreta/Cuplul vesnic, Rau si Bine/Behemoth si Margareta”. Citez din memorie acest superb poem. A fost foarte miscata cand, era prin 1985, i l-am recitat in apartamentul in care locuia in Greenwich… Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 17, 2014 la 9:30am — 5 Comentarii
Sunt în dezacord total cu textul publicat, fiind evreu ca și autorul, AG, cu destule rude care au contribuit direct la edificarea Israelului
Republica Israel
În Republica Israel cresc galbene, parfumate banane
În Republica Israel, sunt mai multe garduri decât oameni
apa este mai rară decât laptele
mierea curge direct din foile cărţilor
cuvintele scrise nu au vocale
ca să nu supăram urechea zeiilor ce dorm
În Republica Israel
preşedinţii, miniştrii, rabinii
toţi sfârşesc în puşcărie
dovadă a democraţiei radicale, zice unul
descojind o nouă coaptă banană…
Continuare
În Republica Israel cresc galbene, parfumate banane
În Republica Israel, sunt mai multe garduri decât oameni
apa este mai rară decât laptele
mierea curge direct din foile cărţilor
cuvintele scrise nu au vocale
ca să nu supăram urechea zeiilor ce dorm
În Republica Israel
preşedinţii, miniştrii, rabinii
toţi sfârşesc în puşcărie
dovadă a democraţiei radicale, zice unul
descojind o nouă coaptă banană…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 17, 2014 la 5:30am — 1 Comentariu
Caleidoscop
Caleidoscop
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Continuare
Teatru, bordel, cazinou, niște locuri,
Sherlock Holmes avea baston și brelocuri,
Absolutul era un pui de găină,
Garanție că totul va fi de la bine la bină.
Măruntaiele full, dar ce plăcere,
Regii se apelează cu VERE,
Mai plănuiesc și pornesc războaie,
Undeva în memoria lui tataie.
Albastrul vorbește la telefon,
Poltronelul răspunde chiar de pe tron,
Una e roșie, suferă vag
De sete mare și esofag,
Azi…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 16, 2014 la 9:20am — 2 Comentarii
Plutonierul
Plutonierul
Cred că istoria a fost scrisă de un plutonier. Nu Biblia, nu Dumnezeu, ci plutonierul a creat istoria. El a scris regulamentul, el l-a aplicat. Înalt sau scund, slab sau gras, cu mustață sau fără, el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu există nimic. Nu ridică vocea, el doar mârâie. Superiorii nu-l iubesc, soldații nici atât.…
Continuare
Cred că istoria a fost scrisă de un plutonier. Nu Biblia, nu Dumnezeu, ci plutonierul a creat istoria. El a scris regulamentul, el l-a aplicat. Înalt sau scund, slab sau gras, cu mustață sau fără, el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu există nimic. Nu ridică vocea, el doar mârâie. Superiorii nu-l iubesc, soldații nici atât.…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 16, 2014 la 8:30am — 4 Comentarii
Maelstrom
Maelstrom
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Continuare
Mai pluteşte duhul rău prin casă,
Parcă e adus de un vânt rău,
Duhul ei, a fost cândva frumoasă?
Nu a fost, avea suflet de zmeu.
Dublă-nchipuire, înşelare
Pentru simţuri, vechiul androgin.
Ce trăieşte poate-n fiecare,
Duhul ei se-ascunde în cămin.
De acolo urlă-n miez de noapte,
Se-mpreună cu dracul, nu mai are
Chip, nici nu mai e-arătare.
Astfel, că repet versuri furate-
„Tu, pe veci pierdută, veşnic…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 15, 2014 la 6:20pm — 2 Comentarii
Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog
e un citat
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 15, 2014 la 6:06pm — 1 Comentariu
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Himerele, harpiile și viața de dincolo
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Trei himere s-au ținut de capul meu în vis și pe Internet, unii au devenit peronaje de vis și de Internet concomitent, cândva vom fi cu toții virtuali. Nu am pătruns nici acum esența urii, înțeleg furia, este o reacție a fiecăruia, dar ura este ceva special. O detest și nu o înțeleg. Mă apropie de gândul morții. Destui semeni au devenit pentru mine inamici fără nici o posibilitate de refacere a punților. Oamenii nu mai au timp de împăcare. Altul…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 15, 2014 la 9:41am — 5 Comentarii
Borghese
Borghese
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
BORIS MARIAN…
Continuare
Locuind la Vila Borghese,
Mă gândeam să plec la Farnese,
Să apuc, cum se spune-n popor
Taurul de un picior
Sau de coarne, ce bine-i să mori
Străpuns de un corn lucitor.
Cineva murea de păduchi,
Cineva se ruga în genunchi,
Se temea c-o să fie bătut
c-a furat și el un mamut.
Dar mamutul era orb și surd
și era foarte temut.
Acum el se plimbă prin lume,
n-am de gând să dau nici un nume.
BORIS MARIAN…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 14, 2014 la 3:00pm — 5 Comentarii
Pupitrul
Pupitrul
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
Continuare
Pupitrul doi din sala de lectură,
Alternativă pentru băutură,
Pun întrebări, primesc doi bani,
Noaptea vin falnicii vultani,
Petrecerea a fost normală,
Cine-a murit, dă socoteală,
Pluteam pe nava mea de vise,
Eram cu tine în culise
și, Doamne, cum ne sărutam,
că se-auzea-n barieră, la Postdam,
treceau călugării tiptil,
erai matură, eu-copil,
dar banda noastră s-a ascuns,
tu erai blondă, eu, cam tuns,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 14, 2014 la 10:03am — 5 Comentarii
CĂDEREA DIN RAI (* recomandat MBA)
Căderea din Rai
Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil,
Nu pricep ce-i o mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Continuare
Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil,
Nu pricep ce-i o mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 13, 2014 la 7:30am — 16 Comentarii
Expirăm?
Expirăm?
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
Continuare
Când expirăm, totul continuă cucernic,
Auzi cum bate ceasul tic-tac-tic?
Autodidact e Domnul și puternic,
Ne învelește haosul-nimic.
Cum luna umilită și opacă
Urmează pașii duhurilor reci,
Astfel ființa noastră se dezbracă
De propria materie pe veci.
Copil fiind măsori doar pașii,
Cu timpul nu ai dialog,
Povești cu mohicanii și apașii
Înlocuiesc oricare drog.
Și totuși soarta-n drumul fără piedici
Înalță…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 12, 2014 la 10:10am — 6 Comentarii
O POVESTE VECHE
O POVESTE VECHE
Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul…
Continuare
Cică erau doi prieteni, unul Vasile , altul Ionel. S-au îndrăgostit de una, Ilinca. Într-o noapte cu ger mare s-au dus la casa fetei, era miezul nopții și au început să-i cânte o melodie de dragoste. Din curte au sărit doi câini mari, Vasile a fugit, iar pe Ionel l-au sfâșiat câinii. Dimineața , satul era îngrozit de întâmplare. Au trecut anii, Vasile a uitat de Ilinca, la fel cum și fata a uitat de vechii prieteni. În ceasul morții, Vasile și-a amintit de prietenul…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 11, 2014 la 6:49am — 6 Comentarii
La etajul doi/Mituri
La etajul doi/Mituri
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
Continuare
La etajul doi, moartea a luat doi bătrâni,
A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,
Amândoi speră să prindă suta.
La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,
Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,
Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,
Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el
niște îngeri păcătoși și cine nu e păcătos
să spună aici, la adunarea generală a…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 10, 2014 la 7:14am — 8 Comentarii
Titlu
Titlu
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Continuare
M-AM TREZIT cu o rană
Pe umărul stâng,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheața în martie,
m-am rugat Celui de Sus,
el mi-a amintit
de războaiele pe care abia le oprise,
ce rană? Ce temeri?
Vor trece ani și noi vom purta
Fiecare o rană pe umăr.
Acolo, pe unde a zburat
Inima.
*************************
Venisem din Teba, bogată e seva,
Pământul mustește de sânge, Mai STRÂNGE ,
Prietene Marte…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 9, 2014 la 9:24am — 6 Comentarii
Noi nu suntem Creatorul
Noi nu suntem Creatorul
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Continuare
Noi credem că putem crea frumosul, urâtul, nici vorbă. Noi suntem oglinda. Am ajuns la această concluzie după decenii de căutare, târziu, dar nu regret. Orgoliul de artist mi-a luat vederea. Acum văd. Acum trec la text,
Diavolul privește cu jind,
Adam și Eva, un limb,
Ei nu cunosc iubirea,
Ei știu doar afluirea,
Ei nu cunosc Egeea,
Ei știu numai părerea.
Venind pe râul Aare,
Mă minunam de Alpi,
Că nu cred,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 8, 2014 la 12:00pm — 4 Comentarii
Maldoror 1
Cineva mă AMENINȚĂ, nu-mi tulbura apele, zice,
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
Continuare
Că vine moș martin și-ți trage o labă, mă rog, o lăbuță,
Altcineva mă înjură de strămoși, dar
ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE
ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E,
Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună,
Tu ai trecut zâmbind viclean,
Prin mine sau pe lângă,
Din haos înghețat ne-am rupt
și-am renăscut din goluri.
Hipnoză, vis, delir…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 7, 2014 la 5:30pm — 4 Comentarii
A fost odată
A fost odată
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit, doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…
Continuare
A fost odată un naiv
Care credea că are tiv,
Se duse în diverse locuri
Și nu găsi decât brelocuri.
Una ofta după iubit,
Alta se roagă lângă lift.
Din umbra falnicelor bolți
Veneau lăudăutori cu colți.
Privesc în zare - mai nimic
Nu am zărit, doar un pitic:
Micro-gigantul literar
Se întindea peste hotar.
Îl văd și azi, îl văd și mâni,
Îmi vine să mă duc la stâni...
Acolo m-or citi miorițe
Și…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 6, 2014 la 7:30am — 4 Comentarii
Apolo
>Apolo
Apolo nu are cunună,
Aroganța o să-l răpună,
Prea multe talente el are,
Dar lira nu are căutare.
Apolo, te du să te culci,
Te-nconjură silfele dulci,
Pe frunte-ți străluce o stea
De sticlă, nu-i peruzea.
Dar el fi-va slăvit,
știe să cânte. Nu-i mit.
Degeaba-l vorbiți, că disprețul
E tot ce dă precupețul,
Apolo e nalt și frumos,
Cu toții suntem mai gios,
Ne fandosim,…
Continuare
Apolo nu are cunună,
Aroganța o să-l răpună,
Prea multe talente el are,
Dar lira nu are căutare.
Apolo, te du să te culci,
Te-nconjură silfele dulci,
Pe frunte-ți străluce o stea
De sticlă, nu-i peruzea.
Dar el fi-va slăvit,
știe să cânte. Nu-i mit.
Degeaba-l vorbiți, că disprețul
E tot ce dă precupețul,
Apolo e nalt și frumos,
Cu toții suntem mai gios,
Ne fandosim,…
Continuare
Adăugat de BORIS M. MARIAN la Aprilie 6, 2014 la 1:00am — 1 Comentariu
Opţiunile Administratorului
Comentarii Noi Pe Blog
Cele mai populare Comentarii pe Blog
BORIS M. MARIAN
Invitaţii noi
Despre
Note
Autor de onoare
LAURENȚIU BELIZAN
Scriitorul Laurenţiu Belizan s-a născut pe 28 iunie 1963. A absolvit Liceul „B. P. Hasdeu” din Buzău şi Facultatea de Electrotehnică din Bucureşti. A moştenit pasiunea pentru lectură şi scris de la tatăl său, Alexandru Belizan, un foarte apreciat profesor de limbă şi literatură română.
Este câştigător al Marelui Premiu la secţiunea "Poezie" al Concursului naţional de Debut Literar UniCredit 2011, cu volumul "Pareidolia". Volumul, publicat de editura Humanitas, îi este lansat la Târgul Internaţional Gaudeamus - parte de carte, ediţia a XVIII-a din noiembrie 2011, cu o prezentare făcută de criticul Paul Cernat. În noiembrie 2012 publică volumul „Onirograme”, apărut la editura Editgraph din Buzău.
Poeme traduse în spaniolă şi publicate în revista online Circulo Poetico RefleXos - Espacio Niram, Madrid, sub îngrijirea Ariadnei Petri. Poeme tălmăcite în engleză de prof. Veronica Văleanu şi editate în revistele online Cuadernos literarios şi Cultural Club.
Este cofondator şi secretar al cenaclului ”Ante Portas”, înfiinţat în august 2013 sub egida Casei de cultură a sindicatelor din Buzău.
• Laureat cu premiul special RefleXos (Madrid) în cadrul ediţiei 2010 Concursului „Astenia de primăvară”, organizat de Hermeneia.com.
• Asociaţia culturală ”Renaşterea buzoiană” îi conferă în aprilie 2012 Diploma de merit pentru performanţe literare care onorează Buzăul în literatura naţională şi de pretutindeni.
• În mai 2012 i se decernează premiul ”Opera prima” pentru volumul ”Pareidolia”, la Festivalul internaţional ”Tudor Arghezi”, ediţia a XXXII-a, prezidat de Ana Blandiana şi Dan Cristea, prilej cu care are onoarea să o cunoască pe Mitzura Arghezi.
• În aprilie 2013, "Onirograme" ia premiul pentru cea mai bună carte, la Festivalul „Primăvara Poeţilor”, organizat de Biblioteca judeţeană Buzău
literatura pentru copii
Primăvară, cui ne laşi?Postat de Aurora Luchian
De cu noapte se zvonise,
Prin brusturi şi ciumafai,
Că vara se pregătise
Să vină cu mult alai,
Triluri dulci, fluturi zburdalnici,
Şi cireşi bogaţi şi falnici;
Vacanţă la copilaşi.
Primăvară cui ne laşi?
(continuare)
Grupuri
cei mai populari membri
Fişiere video
Revistă de artă şi cultură
© 2014 Created by Cotofana Relu. Oferit de
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
