Eroare din naștere? Capul plecat, Urechea astupată, facem modificări, Dovlecel, adu o speranță în spirt, Un spermanțet, o mie de trompete, Copii bătuți, violați, unde ești , Doamne? Unii vând cenușa morților, martori? Poeții mor în duel cu acefalii. Am văzut un izvor, curgea fără apă. Marele Măcelar este etern. Am fruntea zdrobită, nu văd nimic, Spune prizonierul. Apoi tace. Mușcătura vampirului real pe buza fecioarei. Spectacolele sunt suspendate, Trăiască tropăitul cizmelor. Oasele se topesc în crematoriu. Unde e sediul morții, la dreapta, la stânga? Poemele nu se vând , nu se prostituează. Solemni părem, dar ce râdem în noi, ce râdem, În vise întuneric nu există. BMM

Eroare din naștere? Capul   plecat,  Urechea  astupată,  facem modificări,  Dovlecel, adu o speranță în spirt,  Un spermanțet, o mie de trompete,  Copii bătuți, violați, unde ești , Doamne?  Unii vând cenușa morților, martori?  Poeții mor în duel cu acefalii.  Am văzut un izvor, curgea fără apă. Marele Măcelar  este etern.  Am fruntea zdrobită, nu văd nimic,  Spune prizonierul. Apoi tace.  Mușcătura  vampirului real pe buza  fecioarei.  Spectacolele sunt suspendate,  Trăiască tropăitul cizmelor.  Oasele se topesc în crematoriu.  Unde e sediul morții, la dreapta, la stânga? Poemele nu se vând , nu se prostituează. Solemni  părem, dar ce râdem în noi, ce râdem,  În vise întuneric nu există.     BMM
B. Fundoianu, Benjamin Fondane-pseudonimele literare ale lui Benjamin Wexler  (n. 14 noiembrie 1898, Iași - d. 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia)

Vom reveni la Fundoianu, când el se va trezi din morți?
Dar el trăiește, se citește, nu e în spatele unor  porți.
Am fost la Auschwitz.   Nu e nimeni. Acolo umblă doar stafii
Ale acelor ce n-au casă, nu au copii, sunt îngeri vii.
Stau drept și tac în fața  morții, ale acelor ucigași
Care ne cântă minciuni  grele, ei la nimic n-au fost părtași,
Totul se uită, viața merge, iar Dumnezeu  se plimbă calm,
Doar Fundoianu  strigă, strigă – am fost un om, poate prea slab,
Să-L fi adus pe Domnul , poate, El va citi  Arbeir macht frei,
Batjocura nu este nouă, oricare om  are un trai,
Familie, serviciu, conturi, cărți bune de citit, femei,
Ce caută ăștia cu  vechi crime? Să bem că sunt frați, nu bei?
Cucută eu aș bea, Socrate știa de ce viața-i vis,
Eterna moarte șterge totul,   lumi noi renasc, cad în abis.  

BORIS M. MARIAN 
Azi , noapte l-am văzut pe prietenul meu , pictorul,
A murit   pictând, adevăr grăiesc, a murit ca un artist,
Nu aduc elogiu morții nimănui,  dar îl invidiez,
Precum corăbiile erau purtate de vânt, astfel
Mă poartă pe mine, de o viață, gândul morții,
Nu mă credeți, la fel,  și astăzi iubesc și urăsc 
O fată ce nu era nici urâtă, nici proastă,
Singura fatî care m-a părăsit  într-un mod bizar,
După o iubire furtunoasă,  au trecut peste cinci decenii,
Nu o pot uita, non dimenticare, unele cțntece îmi plac
Și nu le uit, cum nu uit nimic din ce am trăit,
Dar ce rost are să spun toate astea aici, fără nicio metaforă?



Nu pot dormi eu în locul dumitale,
Spuse doctorul și pe loc adormi buștean
Dus la vale de Styx cu y grec,
Ce perechi, priveam trotuarul
 Pe care alunecam din cauza mizeriei,
Era un Crăciun în care  se ucideau micii dictatori,
Aerul mort scotea mugete, ADICĂ NU ERA MORT,
Aveam un cap rotund, acum nu mai este,
Am ridicat pleoapele mai multor  cetățeni,
NU AVEAU OCHI,  păi de ce să aibă, oamenii trebuie să doarmă,
Călăul e galben,  stelele sunt galbene, nu se potrivește,
Doctorul se trezi, cum ai dormit? Cine pe cine întreabă?
Cert este că uneori se pot face cârnați și din oameni necunoscuți,

Totul este să nu-i iubești.

E ceață, e alb, e greață, Ce trist mă răsfață destinul, Mă uit la cărțile-n raft, Peste drum , un motan Își plimbă trufaș măreția, El nu știe, nu poate ști Ce îl așteaptă în fiece zi, Iar în memoria mea , Iubitele mor pe rând , E ceba cu memoria, Eu cine sunt?

E ceață, e alb,  e greață,
Ce trist mă răsfață destinul,
Mă uit la cărțile-n raft,
Peste drum , un motan
Își plimbă  trufaș măreția,
El nu știe, nu poate ști
Ce îl așteaptă în fiece zi,
Iar în memoria mea ,
Iubitele mor pe rând ,
 E ceba cu memoria,

Eu cine sunt? 
Precum mortul e mort de tot, 
Postumus, Postumus, 
Ținem post pentru el, 
Postumus, Postumus, 
Are humus în el, are suflet, nu-i chel, 
Ipocriții-l jelesc, îl vorbesc cam de sus,
Fu și el luptător, fără cauză și țel,dar curaj a avut,
n-avea fire de miel, se visa împărat,
se visa cavaler, era împovărat de procente,
șomer era Postumus boy, îl chema nu știu cum,
a murit cțnd fugea nici wohin, nici warum.
Fiind nevoiți a suferi, nu sunte singuri, nu am fi,
Iar între aceste două rele jucăm din oale și ulcele.
Crape capra, cobra, sobra,
Clipele nu obosesc niciodată?
Suntem sacii de box ai propriului eu,
Se spune că proștii au vise deștepte
Și invers, unele se realizează
Sub formă de bile mari pe TROTUAR,
Adică faci trotuarul, golanii nu merg  cu bicicleta,
Doamnă frumoasă ca o toamnă,
Iubesc absurdul pentru că este simplu,
Am început să merg numai prin grădini,
Multe avantaje, nici un pisălog,
Un pictor uitat pe undeva,
Doi se pupă de zor,
Sanseverina e peste tot,
Bunica din Toronto zâmbește,
 Ea nu va muri, știe și ea,
Ziua judecății nu a venit,
Dar am voie să judec,
Nu știi ce-ți iese în cale,
O boală, o coală, un accident strident,
Nici moartea nu este ceva sigur,
O , piatră de mormânt, unde ți-e gloria?


Hic ego


En Place Pigalesco mă-ntâlnii cu Ionesco,
eu nu aveam față,priveam cu ochii din ceafă,
nu maiaveam mâini  ci picioare de liliac,
treceam pe lângă luminițe, eram în comă comodă,
muritorii nu mă mai salutau, i-am trimis undeva,
pe care se cațără vițele de vie, pădurea de pini ponegrește,
doi bulgări, unul de uitare, unul de nepăsare,
orașul se stinge umezeala mărețelor chefuri,
prin palida tăietură a femeilor se nasc copii plăpânzi,
vițele se cațără să le mângâie, Ionesco întreabă,
nu-l văzuși pe Popesco ori Piscopesco?
Nu aveam față, priveam din ceafă, eu v-am mai spus,
plecat de acasă, am trecut prin trei închisori,
numite Varvare,pe metereze - suflete treze,
zăresc ogoare proaspete,viitorul patriei este aproape.
Neprevăzutul izbucnea de peste tot.
Se descrețesc și munții noștri dragi, uraniu poartă,
scrâșnesc stăvilarele, stele răsturnate strigau - viol, viol,
ași,o invenție a ziariștilor, în inimă flutură steaguri.
BMM


albie nouă, o arcă nouă, un nou legământ,

nu întreba de rostul vieții,

natura nu face pomeni,

fii însuți povățuitor,

tavanul este exact deasupra capului tău,

niciodată nu vei fi în pas cu vremea,

be above ground. Excelsior.

BMM

Adăugați un link




Vizion
ări: 165



APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului, ,
Etica omului pus în ștreang, Etica vân
ătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit…
Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
și el îmi lăsă în palmă in bănuț
pe care-l păstra să treacă Acheronul.
**************************************

Eu îmi sunt p
ărinte și mormânt,
Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns,
Aproape că a dispărut, este o adevărată beție
A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge
Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase
Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa
Cădere de pe fereastră , corecta chiar
Unele mici greșeli de exprimare. ,


  |
 


 
 
 




 

 


Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.
Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM

E noapbte, e noapte, e noapte,


zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă,oglinzi și oglinde,



regate, regine, fregate,
iubește-mă, Lise, e noapte.



bmm
Bam, baț, tristele, uneori-leac,

precum cucuta, Vorkuta, Kolîma,

de sărbători unii ajung zei, bei cu ei?

Peisaj cu stânci și mlaștini ca-n Englitera veche,

unde ne sunt eroii, îngerii, aburii nopții?

Am un prieten sus, în cer, altul în pământ, atât.

Nu te trezi, iubito, încă n-am alungat

atâtea neguri adunate în zadar.

Dormi, visele nu-ți fie întristate,

mă voi nălța și eu în proprii ochi,

atunci te voi lua din nou în brațe.

Deja zăresc cărări spre drumul larg, acolo

o vom lua de la început, ca-n prima zi,

ții minte?

bmm




Vizion
ări: 165



APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului, ,
Etica omului pus în ștreang, Etica vân
ătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit…
Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
și el îmi lăsă în palmă in bănuț
pe care-l păstra să treacă Acheronul.
**************************************

Eu îmi sunt p
ărinte și mormânt,
Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns,
Aproape că a dispărut, este o adevărată beție
A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge
Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase
Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa
Cădere de pe fereastră , corecta chiar
Unele mici greșeli de exprimare. ,


  |
 


 
 
 




 

 


Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.
Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM


E noapte, e noapte, e noapte,

zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă,oglinzi și oglinde,



regate, regine, fregate,
iubește-mă, Lise, e noapte.



bmm
Bam, baț, tristele, uneori-leac,

precum cucuta, Vorkuta, Kolîma,

de sărbători unii ajung zei, bei cu ei?

Peisaj cu stânci și mlaștini ca-n Englitera veche,

unde ne sunt eroii, îngerii, aburii nopții?

Am un prieten sus, în cer, altul în pământ, atât.

Nu te trezi, iubito, încă n-am alungat

atâtea neguri adunate în zadar.

Dormi, visele nu-ți fie întristate,

mă voi nălța și eu în proprii ochi,

atunci te voi lua din nou în brațe.

Deja zăresc cărări spre drumul larg, acolo

o vom lua de la început, ca-n prima zi,

ții minte?

bmm

bun



Vizion
ări: 165



APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului, ,
Etica omului pus în ștreang, Etica vân
ătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit…
Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
și el îmi lăsă în palmă in bănuț
pe care-l păstra să treacă Acheronul.
**************************************

Eu îmi sunt p
ărinte și mormânt,
Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns,
Aproape că a dispărut, este o adevărată beție
A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge
Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase
Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa
Cădere de pe fereastră , corecta chiar
Unele mici greșeli de exprimare. ,


  |
 


 
 
 




 

 



Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,

Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,

la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,

trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,

ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.

Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM
E noapte, e noapte, e noapte,

zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.

Parcă o spaimă cuprinde,

oglindă,oglinzi și oglinde,

regate, regine, fregate,

iubește-mă, Lise, e noapte.

bmm


Antagonice

Antagonice

 
Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,

Se pierd tăceri asurzitoare,

Ideile ca iezii mor de sărbători,

O lacrimă să-mi dărui, Mirador.

Virgine trec, în urmă cavaleri,



În pulbere se nasc puberi,

Sunt legendarii noștri străbunici,

Ce-mi pasă mie de călăi pitici?

Au o mustață sus și una jos,



Au creier jos și-n craniu sos,

Sunt holograme, umbre de copaci,

Din cauza lor n-ai timp să taci.

Desfac petala florii fără vini,

Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?

Un ocean fără rechini



E mort și pentru albastrul cristalin.

Știau și anticii, nu-i bine fără rău,

Fu…l dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,

Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,

Într-o noapte am visat că am ucis un om,



Dimineața, în curte, murise un pom,

Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,



În noaptea aceea murise-un nebun,

mi-au spus, tu ești acela, viu sau mort,

nu mai știam, kein einziges Wort.

*****************************************

Mergeam spre locul de execuție,

Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,



m-au întâmpinat lilieci înfloriți,

apoi m-am dus după rezultatele analizelor,

lună de lună m-am dus,

mi s-a spus să mai aștept,

am așteptat până m-au îngropat.



Provizoriu.

Am primit o veste proastă,

Am luat bicicleta și am pornit în viteză,

Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,

Vestea cea rea s-a luat după alții.



Irina X nu mai e la nici un etaj,

O fi sub scoarța pământului,



Sub aripa vântului?

000000

-meșter cârmaciul

nu ieșiți pe stadă,

stați mai bine în casă,

vă roadeți unghiile,

poate găsiți o idee,

creierul doarme ca o pisică,

marș de pe pat,Bazilio.

De la cenușă la albastru ,

un pas-popas de veacuri,

cerșetorii poeți nu mai loc în Sena,

o fată singură așteaptă,

cine va bate noaptea în geam?

O stea cade din înalt,

alesul a trecut, se întoarce?

bmm