Oh, I should give thanks unto thee, I am not to breathe, my forehead, extinct volcano, yellow Palm slaps, desk, an array with a cannibal mulch by a bear. Flower time together. Wives collect flowers and boiled them. Lornionul smoking lornionul is a character. Prytkin names. Egor does not vomits, vomitează.  Vomează. Pish, Sissi says. Entering a daughter, invite us to dance. Grieg Concerto. Gosh, Grieg.  Now I understand everything. It's Icelandic.  After the legs can be seen. Have access.  Placed alongside, one is more îănalt than the other. That Is SQUARING The Circle. When you hurt something, you're desperate, but you hope when you don't hurt anything, and you're desperate, hopeless ... What is saving? Faith ... in what? OK, God, but without icons, prayers, something abstract ... and? Write, read, write, remember, leaving to ride in the Balearic is well .... Time heals everything, this is the great truth ... it is the river that carries us towards nothingness ... Crisis, Yes, I'm running out of netimp, I don't feel t. ..
O,am  de ce să te laud, eu nu am chef să respir, fruntea mea, vulcan stins, palme galbene, palmier, vară, masă de scris, un tablou cu un canibal sfârtecat de un urs. Mestecă flori împreună. Nevestele culeg flori și le fierb. Lornionul fumează, lornionul este un personaj. Prytkin, nume de mobilă.Egor nu vomită, vomitează.  Vomează. Pfui, spune Sissi. Intră o fetiță, ne invită la dans. Concertul de Grieg. Doamne, Grieg.  Acum înțeleg totul.E vorba de islandezi.  După picioare se vede. Au accent.  Puși alături, unul este mai îănalt decât altul. AstA ESTE CVADRATURA CERCULUI. când te doare ceva  ceva, ești disperat, dar speri …când nu te doare nimic , iar ești disperat, fără speranță… care este salvarea? Credința…  în ce? Ok, Dumnezeu, dar fără icoane, rugăciuni, ceva abstract…ei și? Scrie, citește, scrie, amintește-ți, ieși la plimbare în Baleare, este bine….Timpul vindecă orice, acesta este marele adevăr…  este fluviul care ne duce spre neant…Criză, da, sunt în criză de netimp, nu simt timpul Tu nu ai concurentă,  fii atentă, Nu ești  terestră,  nu îmi trebă zestră,
Lumina lunii  te îmbracă-n   aur,
Plutești ca o naiadă pe un plaur,
Nici cântecul   nomazilor  nu spune
Despre iubita mea  ce mă răpune,
De voi muri  ea nu va spune – stai.
Iubita mea e însăși Lorelei.
Ajunse cuțitul până la os,
Iubita nu mai privește focos,
Râde cu gura pân-la urechi,
Happy birthday to you, Jackie-Jack.
Ah, mii de purici, râzi tu cât poți,
Eu în Alaska schimb mii de zloți,
Din Marmara  în Satu Mare
Nimeni nu are mai multă căutare.
****************************
Adesea, printre ore solitare,
 Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
 Iar Herr Professor ne preda latina.
 Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
 Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,
 Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.
 Si ascultam balada lui Manole,
 Departe de sofisme și de mode,
 Miorița, Alimoș și Gruia
 și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,
 iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur .
**********************************
Vipera neagră cu ochi rubinii
secoli străbate , păduri și câmpii,
suflete multe trimise în iad
vipera roșie cu ochi de jad.
Ne poluăm mințind mai mereu,
orice fățarnic e corifeu,
se rușinează de noi cimpanzeii,
uită CUVÂNTUL IUBIRE ateii.
Uită de toate omul de lut,



cum de e om, cin-l-a făcut?
*****************************
Seara ne vedem pe noi înșine,
înstelăm apele întunecate,
ca umbră maternă - copilăria.
Vom fi cândva cocori?
Sau numai nori?
Acum îți zăresc ochii, iubito,
atât de larg deschiși,
încât mă cuprinde amețeala.
Aud pe lângă mine trecătorii
strigând, fluierând,
nu mai știu, sunt om sau copac,
ce secol este acesta?
OOOOOOOOOOO
am trăit atâția morți
că n-am cimitir cu porți,
am tăcut tăceri,iubiri,
câte-a scris William Shakespeare,
am trăit poeme,ode,
le cântau gasteropode,
din dureri adun nectar,
nu mă crezi? E foarte rar.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Centrul vechi, cântece false, miros de bere și cârnat,
Odecolon, spermă, copaci nu se văd, de ce cade tristețea
Pe neașteptate, trec trei chinezi, doi africani, un eschimos.
Lumea este la fel peste tot, aparate identice de luat poze-video,
Unde sunt Cantacuzinii, Brâncovenii , capele lor e rostogolesc
 și acum pe asfalt,  fetele fumează fără rost, spre sănătatea
viitoarei generații, am auzit că au săpat prea adând
în centrul istoric și a ieșit un gigant, mai ceva ca în filme,
s-a dus la govern, le-a mâncat târtițele, a dispărut
governul, vom fi conduși de computere, giganții știu
despre ce vorbesc, poate că președintele ar mai fi necesar pentru
strânsul mâinii și medalii  ci diferite ocazii.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Monologul polifonic continuă. Why not?
Cădeau pe fluviul nopții stele, spunea zeița Shanti Nilaya,
Zăresc Lupul Alb, marele zeu al singuraticilor,
Absolutul se face iarnă, zicea Mariana Gardner,
Guguștiuci, știuci plutesc dincolo de retină,
Observa Maria Oprea, iar Gogyohnka dădea din cap,
Emanuel Pope era de acord, o haită de lupi
Cât o mie de săbii îmi aleargă prin sânge,
Încă mai scrie Cassian Spiridon îmbrăcat în haina zădărniciei,
Se consumă în singurătate și tăcere Stoiciu,
Te-aș acoperi cu pleoape a pe-un ochi etern,
Ne spunea Velea, iar ceea ce nu înțelegem
Este mai de preț decât tot ceea ce știm.
BMM
Oh, I should give thanks unto thee, I am not to breathe, my forehead, extinct volcano, yellow Palm slaps, desk, an array with a cannibal mulch by a bear. Flower time together. Wives collect flowers and boiled them. Lornionul smoking lornionul is a character. Prytkin names. Egor does not vomits, vomitează.  Vomează. Pish, Sissi says. Entering a daughter, invite us to dance. Grieg Concerto. Gosh, Grieg.  Now I understand everything. It's Icelandic.  After the legs can be seen. Have access.  Placed alongside, one is more îănalt than the other. That Is SQUARING The Circle. When you hurt something, you're desperate, but you hope when you don't hurt anything, and you're desperate, hopeless ... What is saving? Faith ... in what? OK, God, but without icons, prayers, something abstract ... and? Write, read, write, remember, leaving to ride in the Balearic is well .... Time heals everything, this is the great truth ... it is the river that carries us towards nothingness ... Crisis, Yes, I'm running out of netimp, I don't feel t. ..





Iubirea mea, că trufaş sunt, Că mă răzbun, am suflet crunt, Deşi am arme din cuvinte. Alb mă privea idolul, vântul Venea să-mi mângâie obrazul, Ca o fecioară fără nazuri, Dar muntele-ascundea Cuvântul. De multe ori caut alinare, Iar oamenii par munţi de piatră, Ei niciodată nu te iartă, Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare. Deşi au stele-n jur, sunt duhuri Care şoptesc vechi basme, cânturi, Atunci eu mi-am ales Cuvântul Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur Că El este mereu cu mine, Cum să-l numesc? În Carte scrie Că Dumnezeu cunoaşte mila, Ajunge să mai uiţi de tine. Iar muntele rămâne-n urmă, Cu tot ce am iubit zadarnic, Strălucitor, prezent şi harnic, Mă scoate Dumnezeu din junglă. Imi este inima o aripă frântă, În frunte port o rană adâncă, Sapă suflarea în aerul dur, Trăiesc cu durerea în plin huzur, În sfera de sticlă e sufletul-jar, Doar întunericul n-are hotar, Pe roata norocului sunt schingiuit, De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit? Sau nu mai aştepţi. Intreb Timpul, pentru ce trăim? Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim, Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult, Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult, Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel Că vom fi pradă Viermelui mişel? Nu mi-e teamă, iubitule, Cu tine voi fi, Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi. Atunci pentru ce, oare, ne-am născut? Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

Iubirea mea, că trufaş sunt,
Că mă răzbun, am suflet crunt,
Deşi am arme din cuvinte.
Alb mă privea idolul, vântul
Venea să-mi mângâie obrazul,
Ca o fecioară fără nazuri,
Dar muntele-ascundea Cuvântul.
De multe ori caut alinare,
Iar oamenii par munţi de piatră,
Ei niciodată nu te iartă,
Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.
Deşi au stele-n jur, sunt duhuri
Care şoptesc vechi basme, cânturi,
Atunci eu mi-am ales Cuvântul
Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur
Că El este mereu cu mine,
Cum să-l numesc? În Carte scrie
Că Dumnezeu cunoaşte mila,
Ajunge să mai uiţi de tine.
Iar muntele rămâne-n urmă,
Cu tot ce am iubit zadarnic,
Strălucitor, prezent şi harnic,
Mă scoate Dumnezeu din junglă.
Imi este inima o aripă frântă,
În frunte port o rană adâncă,
Sapă suflarea în aerul dur,
Trăiesc cu durerea în plin huzur,
În sfera de sticlă e sufletul-jar,
Doar întunericul n-are hotar,
Pe roata norocului sunt schingiuit,
De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?
Sau nu mai aştepţi.
Intreb Timpul, pentru ce trăim?
Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,
Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,
Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,
Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel
Că vom fi pradă
Viermelui mişel?
Nu mi-e teamă, iubitule,
Cu tine voi fi,
Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.
Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?
Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am
Iubirea mea, că trufaş sunt,
Că mă răzbun, am suflet crunt,
Deşi am arme din cuvinte.
Alb mă privea idolul, vântul
Venea să-mi mângâie obrazul,
Ca o fecioară fără nazuri,
Dar muntele-ascundea Cuvântul.
De multe ori caut alinare,
Iar oamenii par munţi de piatră,
Ei niciodată nu te iartă,
Deşi sunt fraţi cu mândrul Soare.
Deşi au stele-n jur, sunt duhuri
Care şoptesc vechi basme, cânturi,
Atunci eu mi-am ales Cuvântul
Şi lui mă-mpărtăşesc, mă bucur
Că El este mereu cu mine,
Cum să-l numesc? În Carte scrie
Că Dumnezeu cunoaşte mila,
Ajunge să mai uiţi de tine.
Iar muntele rămâne-n urmă,
Cu tot ce am iubit zadarnic,
Strălucitor, prezent şi harnic,
Mă scoate Dumnezeu din junglă.
Imi este inima o aripă frântă,
În frunte port o rană adâncă,
Sapă suflarea în aerul dur,
Trăiesc cu durerea în plin huzur,
În sfera de sticlă e sufletul-jar,
Doar întunericul n-are hotar,
Pe roata norocului sunt schingiuit,
De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?
Sau nu mai aştepţi.
Intreb Timpul, pentru ce trăim?
Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,
Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,
Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,
Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel
Că vom fi pradă
Viermelui mişel?
Nu mi-e teamă, iubitule,
Cu tine voi fi,
Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.
Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?
Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am

The drive to work, eu merg cu tine la New York, Să facem o serbare, clopoței, unu, doi, trei, Cum trece trenul , cărăbuș sub duș, Eu pot șopti orice doresc, kush-kush. Pot spune că sunt chiar all right, Un biet copil, eu sunt ca el, mă vait, crux-crux- crux-crux, vonal, cercuri pătrate face vulpea în aval, ce paranoie fără voie se născu, eu spun de la-nceput, nu-nu, fântâni de sânge, mare carnaval la care va veni un mareșal, el clipocește ca un izvoraș de zor, este stăpânul nopții până-n zori, lăsați voi kalabanda, meargă-n gol, Agorkoli ne-a oferit mereu un rol, The rise of King în jungla țărilor de jos, Vă-ntreb ce rost mai are o istorie pe dos? BMM


The drive to work, eu merg cu tine la New York,
Să facem o serbare, clopoței, unu, doi, trei,
Cum trece trenul , cărăbuș sub duș,
Eu pot șopti orice doresc, kush-kush.
Pot spune că sunt chiar all right,
Un biet copil, eu sunt ca el, mă vait,
crux-crux- crux-crux, vonal,
cercuri pătrate face vulpea în aval,
ce paranoie fără voie se născu,
eu spun de la-nceput, nu-nu,
fântâni de sânge, mare carnaval
la care va veni  un mareșal,
el clipocește ca un izvoraș de zor,
este stăpânul  nopții până-n zori,
lăsați voi kalabanda, meargă-n gol,
Agorkoli ne-a oferit mereu un rol,
The rise of King în jungla țărilor de jos,
Vă-ntreb ce rost mai are  o istorie pe dos?
BMM    

Monumental este verbul a fi, fire, Salvăm biografii, biologii, egografii, Săpăm prăpăstii, vorba Mihăieșului, Mergem pe urmele lui Eminescu, pas cu pas, Eu cred în Iehova, nu am ce face, Câtă apă mai curge pe Argeș în jos? A apărut și Steaua Dunării, nu-i bai, Mergem pe drumul stelei, Recunosc și eu că de cele mai multe ori visez, Nu am nicio vină, în rest scriu și atât, Ermetic însemnă cinstit, cine mai este cinstit? Cum ne oglindim în manele? Nicicum. Kiciul balcanic să trăiască. Lene și poezie, Kagerat și Kategat, Barbă lată, barbă mică, Giafer, Cișmigiu, ehei, Nănescu, Pann, Chiosea, Unghiurliu și poliția, Nu strică o vizită la spitalul amorului, O să mor de ah și vai, cu lacrimi mă îmbrăcai, Așa se cânta în orașul pe valuri, Sus/jos și invers, iar Oltul trecea prin hotel, Hârtiile plâng pe podea, între sticle de votcă, Ne spune Espop sau Esop, singurătatea nu este mereu Suportabilă, chiar și o leprozerie este mai la îndemână, Uneori, după râs urmează un val de sânge eliberator, Șobolanii nu se sinucid niciodată, se luminează sticlele de vin, Pe unii oameni îi îngroapă în cer, direct, fie binecuvântați, Prietenul care cosește de zor scrie anti-damblale, Zice dumnealui, mintea e o boală a omului, Noroc că nu mulți o au, oroarea o fi un interstițiu A unui cotidian liniștit, banal, a la Arendt, Faptul că te cheamă Cain sau Abel nu are nicio impotanță. Boris M. Marian


Monumental este verbul a fi, fire,
Salvăm biografii, biologii, egografii,
Săpăm prăpăstii, vorba Mihăieșului,
Mergem pe urmele lui Eminescu, pas cu pas,
Eu cred în Iehova, nu am ce face,
Câtă apă mai curge pe  Argeș în jos?
A apărut și Steaua Dunării, nu-i bai,
Mergem pe drumul stelei,
Recunosc și eu că de cele mai multe ori visez,
Nu am nicio vină, în rest scriu și atât,
Ermetic însemnă cinstit, cine mai este cinstit?
Cum ne oglindim în manele? Nicicum.
Kiciul balcanic să trăiască.
Lene și poezie, Kagerat și Kategat,
Barbă lată, barbă mică, Giafer, Cișmigiu, ehei,
Nănescu, Pann, Chiosea, Unghiurliu și poliția,
Nu strică o vizită la spitalul amorului,  
O să mor de ah și vai, cu lacrimi mă îmbrăcai,
Așa se cânta în orașul pe valuri,
Sus/jos și invers, iar Oltul trecea prin hotel,
Hârtiile plâng pe podea,  între sticle de votcă,
 Ne spune Espop sau Esop, singurătatea  nu este mereu
Suportabilă, chiar și o leprozerie este mai la îndemână,
Uneori, după râs  urmează un val de sânge  eliberator,
Șobolanii nu se sinucid niciodată, se luminează sticlele de vin,
Pe unii oameni  îi îngroapă în cer, direct, fie binecuvântați,
Prietenul care cosește de zor scrie anti-damblale,
Zice dumnealui, mintea e o boală a omului,
Noroc că nu mulți o au, oroarea o fi un interstițiu
A unui cotidian liniștit, banal, a la Arendt,
Faptul că te cheamă Cain sau Abel nu are nicio impotanță.
Boris M. Marian  

Acceptanță, este un mod de viață, Poate singurul, să ne iubim dușmanii, Adică frica, șobolanii, manevrele mizere, Acceptă, acceptă, acceptă, kleiner Mann, Was tun? Ai intrat în război, acceptă, Ai pierdut războiul , acceptă, Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun, Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la străbun, Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit, Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid, Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător, Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor, O puzderie de îngeri în halate albe –scrob, Mai departe, mai departe, as căzut ultimul drob. Oooooooooooooooooooooooooooo Stărui eu cu palme nalte, Te cuprind jur-împrejur, Simt ființa ta, mă-nvălui Ca un foc fără contur, Îngerii se împreună, se cutremură ceresc Raiul , lacrimi curg șiroaie, Fericire, te doresc? Coapsa ta de căprioară Ba dispare, ba se-alătură de noi, Buzele poartă otravă, Păr molatic, nu clipi. BMM


Acceptanță, este un mod de viață,
Poate singurul, să ne iubim dușmanii,
Adică  frica, șobolanii, manevrele mizere,
Acceptă, acceptă, acceptă, kleiner Mann,
Was tun?  Ai intrat în război, acceptă,
Ai pierdut războiul , acceptă,
Ah, organele sunt sparte și maestrul e nebun,
 Mai repet și eu o leacă ce-a rămas de la străbun,
Sunt bolnav, spune Esenin, omul negru a sosit,
Râsul, veselia-s gata, toți suntem ajunși la zid,
Roata trage, se învârte, un noroc prea pierzător,
Urc o clipă, în adâncuri de coșmaruri tot cobor,  
O puzderie de îngeri în halate albe –scrob,
Mai departe, mai departe, as căzut ultimul  drob.
Oooooooooooooooooooooooooooo
Stărui eu cu palme nalte,
Te cuprind jur-împrejur,
Simt ființa ta, mă-nvălui
Ca un foc fără contur,
Îngerii se împreună, se cutremură ceresc
Raiul , lacrimi  curg șiroaie,
Fericire, te doresc?
Coapsa ta de căprioară
Ba dispare, ba se-alătură  de noi,
Buzele poartă otravă,
Păr molatic, nu clipi.
BMM  

Ruşine au numai începătorii.
Iubirile nu mor, se transformă.
Nu există otravă nefolositoare.
...
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Tăcerea are nevoie de ascultători.
Vezi mai multe aforisme despre tăcere
Fericirea nu este o proprietate.

În piața goală – un scaun,


În piața goală – un scaun,

În jur aud voci de bătrâni care strigă,

Paltoanele lor zboară precum cocorii,

De frică nu iese nimeni,

Cine aruncă de la balcon o pereche de pâslari,

Cine se așează pe scaun?

Un orb, un surd, un mut?

Nici vorbă, este Mihai Viteazu

Fugit de la nebuni, nimeni nu are curajul

Să mi-l voteze, el rotește barda

și taie copacii, asta a fost anul trecut,

acum este ancheta care va dura

până la Cuza Vodă.

BMM

Eram fluturi din tablă ruginită,


Eram  fluturi din tablă ruginită,

Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,

Piatra era copită, ziua era nicovală,

Tu spuneai, relațiile s-au perimat, cred

Că deveniseși idol peste noapte,

Doar eram iubiți, brusc o palmă,

Abur eram, lipit de Copacul Vieții,

Eram vers, eram râu  în curgere lentă,

Te-am uitat, mergi liniștită, nebunul Falstaff

Este fals și mai cum? Doar eram iubiți.

Ce zeu nebun și fricos te-a făcut atât de mișelnică?

Strălucești ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,

Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,

Jumătăți de cocori.

BMM  

Amorul unei marmure


Amorul unei marmure

 

Dacă mângâi prea mult o marmură,

Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,

Adică  te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,

Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,

Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.

Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,

Adică un challenge,la mijlocul vieții omul crede

Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,

Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,

Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,

Ai preferat refugiul  dinadins, într-un refugiu orice viață moare.

Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,

Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.

Altfel de ce ne naștem?  Sunt om ca orice om, dar om,

Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?

Deși-n atomi este o inimă  ce arde.

Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,

Că are fiecare jobul lui, ce-i pasă  vieții nu știu cui?

Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat

De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

BORIS MARIAN

Marguerite, Marguerite, nu mă scoate din sărite,

Vreau să-ți mângâi părul, dragă,

Ea îmi spune, n-ai o doagă,

Eu privesc plopi fără soț,

Am să fiu bandit și hoț,

Am s-o-ncui pe Marguerite

În cutia cu chibrite,

Am să fac din ea brichetă,

Eu voi fi o sigaretă,

Poate voi o pendulă

Că iubita prea-i fudulă,

Ea e pură, eu puriu,

S-a sfârșit, dar cum, nu știu.

B • Unii se nasc bătrâni, alţii mor tineri 

• Unii vorbesc necontenit despre iubire, alţii doar iubesc 

• Unii vorbesc, alţii scriu 

• Unii scriu mult şi prost, alţii scriu mult şi bine 

• Nu toţi care scriu puţin scriu şi bine 

• A nu se confunda nesinceritatea cu fantezia 

• Prietenul se cunoaşte la nevoie, dar şi la durere 

• Prostia şi generalizarea sunt surori 

• Amănuntul poate fi din aur sau din argilă 

• Nu există om să nu fi trădat cel puţin o dată 

• Negându-L pe Dumnezeu, implicit Îl recunoşti 

• Uitarea este cel mai bun prieten 

• Iartă şi nu vei fi iertat 

• Poemul este un sentiment expandat sau o idee expandată, ceea 

• ce este şi mai rău 

• Oraşele sunt necesare progresului şi avioanelor 

• Dansul este culmea expresivităţii 

• La răcoare intri când eşti prea lacom sau prea naiv 

• Fiecare zi este o altă lume, dar tu nu o vezi 

• Adevăratul artist este un violonist orb 

• Arbuzul e bucuria săracului 

• La periferie orice este o dramă 

• Fără Iuda nu ar fi existat Iisus 

• Scamator pios nu am văzut 

• Nimeni nu se urăşte pe sine, ci pe ceilalţi 

• Nicio maimuţă nu va ajunge om, e prea naivă 

• Gând curat nu există, numai sentimente curate 

• În afară de Dumnezeu, nu există Cuvânt mai de seamă 

• Visăm de dragul realităţii 

• Îţi luminezi calea pentru a-i ajuta pe hoţi 

• Singurătatea iubeşte poezia 

---------------------------------------------- 

Boris Marian MEHR 

martie 2015 

Dreptunghiular, stângunghiular,

Alege  punctul, are har,

Îmi vine konku croncănind,

El scuipă ca un laș, îl prind,

ah, kronkule , te-aș  jumuli,

friptură bună îmi vei fi.

În intervalul eu și eu

încape și un Dumnezeu,

ce flacără m-ar mistui?

Iubire , asta Tu o știi,

Aici sau dincolo de soartă,

Rămân poetul   fără doagă,

n-am chip, armura mea e-o coală,

am diplome și nicio școală,

că nu există  pentru noi

nici școala vieții, suntem  goi,

goimi în iadul cu eroi,

de ce-aș fi trist când primesc  har?

Un konku spune never, iar.

Că hotarele se rup,

 Scriu , deși încet mă surp.

BMM

 

Da, Labiș a iubit, o presimțire,

Moartea căprioarei?

Quasimodo îi scria mamei,

La fel și Esenin, dar Leon Felipe?

Cum era  Lohengrin, mai știe cineva?

Mai știți să fi salvat pe un poet preabunul Dumnezeu?

Un zâmbet  pe chipul celui plecat.

Haina era mult șifonată, sânge  uscat de mult.

Prin ritm și rimă vei salva gândirea?

Se poate, dar o fi și altfel.

În artă fiecare arde altfel, de viu,

Fără să știm.

BMM

Suflet de cristal la anticariat,

Suflet de cristal la anticariat,
Aburul muritorilor de la Pol,
Condeiul este o formă a inimii,
Nu puneți pământ peste flori,
Nici peste poeți, nu uitați nimic din ce nu se observă,
Coborau anii din norii veacului,
Veghez un trup prea fragil,
De-a lungul peretelui lambrizat
Se strecoară un vîrcolaciu,
Este vestea cea rea, iertați-o,
Cică vom fi veșnici, dar nu știm.
De ceară paravanul celor plecați,
Blând trece briza morții,
Un tufiș care plânge cu glas de copil,
Spațiul pe care-l străbat condamnații,
Luna căzută-n extaz,
Mai întunecat este acum paravanul,
Se pare că bolnavul a trecut dincolo,
Brrr. Nu vă temeți, am inventat tot,
Noi trăim, trăim, dar trăim?
BMM

Îmi sunt tată și mamă, de mine mi-e dor,

Nemărginirea sparge  și tâmplele febrile,

Unii  doar ca bondarii fac,

Alții pe scenă urlă,  cântă,

Buimaci și doar celebri în casa Budenbrock.

În genunchi le spun eu celor cu ambițuri,

Darul iubirii cine ar ști să-l mai primească?

Deasupra noastră corbii și vulturii fac raiduri,

Noi nu  murim, nu, noi vom fi doar martori.

Dincolo de singurătatea mea sunt sute, mii,

Ei de ce nu-mi scriu și mie?

Siheoa care seamănă, zice Mugur,

Cu fluturele, nici nu există,

Mugur nu mai este, dar are o mie de antene și guri,

Bună dimineața, Mugur,  poet nepedepsit,

Mă bucur că ești încă o amintire proaspătă,

Fără de prihană.

BMM

   

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tara-ta-ta, tara-ta-ta,

Poeții vin la turnir,

Își ascut penele,

Scriu despre moarte,

Cunosc și medici

Tot despre moarte scriu, vai,

Deparcă viața ar fi un nimic,

Oh, sculați voi oropsiți poeți,

Voi , osândiți la umilinți,

Dar cu poetul nu poți bea orice,

El este rara avis, chiar și în sicriu,

El este veșnic în manuale,

Războiul continuă,

Poeții stau înghesuiți,

Așteaptă judecata, dar jurii au murit,

Atunci?

BMM

 

 

 

 

 

 

Sufletul pereche e într-o ureche,

În cealaltă  cântă o mioară  blândă,

Alchimie dragă, cin-să te-nțeleagă?

Tora și Cabala, arătați-mi calea,

Ce e după moarte? Unde mergem, frate?

Că eu nu pricep, moartea-i ca un cep?

Cred în nemurire, deși nu am știre,

De ce mă-ntristez? Repet – am un crez.

BM

 

Mers în pustiu - ed. ASR-Biblioteca București - 2005-poezie

Abis sau a șaptea poartă - ED. ASR- 2008 - poezie

Exilul cuvintelor -  Ed. Inspirescu -colecția Poeții secolului XXI-2014

Dicționar sentimental- ed. ASR -2006- eseuri

Antologie de vis- ed. Inspirescu - Colecția Poeții secolului XXI -2015

Numele profesorului - ed. Litera - 1986 - DEBUT  EDITORIAL

Ca o rugăciune -Ed. Astralis - 2016 - poezie

Viață de profesor -Ed. Albatros - 2002 - poezie

Bazar oriental - Ed. ASR -2000

Între infern și paradis -OPERA OMNIA -ED. TIPO-MOLDOVA  2013 - 678 pg. –poezie

Vocea profesorului- Ed. Litera - 1993

Bazar oriental (II) - Ed. Granada- 2010 - volum recenzat de criticul Alex Ștefănescu  în Rom. lit cu multă neînțelegere, rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia meaAntologia aforismului contemporan- Ed. Unicorn - antologie ed. II a Secției de popezie ASR-2017

Ce stradă e asta? - ed. NEUMA-2017 - antologie ASR coord. Horia Gârbea- poezie și proză

Du Congo au Danube - antologie de poezie contemporană - Marilena Lică-Mașala-ed. Dagan - Paris-2011

PS. rog a fi scos citatul din finalul prezentării, criticul m-a elogiat în Flacăra - aprilie 1990 și se contrazice flagrant numindu-mă amator, amator este criticul, opinia mea. Se poate înlocui cu opinia criticului Răzvan Voncu, prof. univ. dr. care în REVISTA REALITATEA EVREIASCĂ  nr. 452-453/iunie 2015   a scris - „Avem în Boris Marian un poet-sinteză...un spirit profund, pentru care poezia este un destin...un poet reprezentativ din perioada post-1989”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

RăspundeRedirecționează

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

M