Adăugați un link




Vizion
ări: 165



APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului, ,
Etica omului pus în ștreang, Etica vân
ătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit…
Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
și el îmi lăsă în palmă in bănuț
pe care-l păstra să treacă Acheronul.
**************************************

Eu îmi sunt p
ărinte și mormânt,
Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns,
Aproape că a dispărut, este o adevărată beție
A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge
Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase
Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa
Cădere de pe fereastră , corecta chiar
Unele mici greșeli de exprimare. ,


  |
 


 
 
 




 

 


Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.
Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM

E noapbte, e noapte, e noapte,


zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă,oglinzi și oglinde,



regate, regine, fregate,
iubește-mă, Lise, e noapte.



bmm
Bam, baț, tristele, uneori-leac,

precum cucuta, Vorkuta, Kolîma,

de sărbători unii ajung zei, bei cu ei?

Peisaj cu stânci și mlaștini ca-n Englitera veche,

unde ne sunt eroii, îngerii, aburii nopții?

Am un prieten sus, în cer, altul în pământ, atât.

Nu te trezi, iubito, încă n-am alungat

atâtea neguri adunate în zadar.

Dormi, visele nu-ți fie întristate,

mă voi nălța și eu în proprii ochi,

atunci te voi lua din nou în brațe.

Deja zăresc cărări spre drumul larg, acolo

o vom lua de la început, ca-n prima zi,

ții minte?

bmm




Vizion
ări: 165



APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului, ,
Etica omului pus în ștreang, Etica vân
ătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit…
Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
și el îmi lăsă în palmă in bănuț
pe care-l păstra să treacă Acheronul.
**************************************

Eu îmi sunt p
ărinte și mormânt,
Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns,
Aproape că a dispărut, este o adevărată beție
A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge
Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase
Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa
Cădere de pe fereastră , corecta chiar
Unele mici greșeli de exprimare. ,


  |
 


 
 
 




 

 


Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,
ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.
Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM


E noapte, e noapte, e noapte,

zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.
Parcă o spaimă cuprinde,
oglindă,oglinzi și oglinde,



regate, regine, fregate,
iubește-mă, Lise, e noapte.



bmm
Bam, baț, tristele, uneori-leac,

precum cucuta, Vorkuta, Kolîma,

de sărbători unii ajung zei, bei cu ei?

Peisaj cu stânci și mlaștini ca-n Englitera veche,

unde ne sunt eroii, îngerii, aburii nopții?

Am un prieten sus, în cer, altul în pământ, atât.

Nu te trezi, iubito, încă n-am alungat

atâtea neguri adunate în zadar.

Dormi, visele nu-ți fie întristate,

mă voi nălța și eu în proprii ochi,

atunci te voi lua din nou în brațe.

Deja zăresc cărări spre drumul larg, acolo

o vom lua de la început, ca-n prima zi,

ții minte?

bmm

bun



Vizion
ări: 165



APRIORICA
Fiecare crede că nu greșește,
dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza,
Etica religiosului, ,
Etica omului pus în ștreang, Etica vân
ătorului, a vânatului,
Doamne, învață-mă ce să fac.
Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai,
în care intră cei răi și cei buni laolaltă,
spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea
de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea,
de pildă, astăseară nu mai merg acasă,
nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni,
rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit…
Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina
și el îmi lăsă în palmă in bănuț
pe care-l păstra să treacă Acheronul.
**************************************

Eu îmi sunt p
ărinte și mormânt,
Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns,
Aproape că a dispărut, este o adevărată beție
A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge
Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase
Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa
Cădere de pe fereastră , corecta chiar
Unele mici greșeli de exprimare. ,


  |
 


 
 
 




 

 



Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,

Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,

la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,

trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,

ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.

Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

 

*****************************

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM
E noapte, e noapte, e noapte,

zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.

Parcă o spaimă cuprinde,

oglindă,oglinzi și oglinde,

regate, regine, fregate,

iubește-mă, Lise, e noapte.

bmm


Antagonice

Antagonice

 
Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,

Se pierd tăceri asurzitoare,

Ideile ca iezii mor de sărbători,

O lacrimă să-mi dărui, Mirador.

Virgine trec, în urmă cavaleri,



În pulbere se nasc puberi,

Sunt legendarii noștri străbunici,

Ce-mi pasă mie de călăi pitici?

Au o mustață sus și una jos,



Au creier jos și-n craniu sos,

Sunt holograme, umbre de copaci,

Din cauza lor n-ai timp să taci.

Desfac petala florii fără vini,

Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?

Un ocean fără rechini



E mort și pentru albastrul cristalin.

Știau și anticii, nu-i bine fără rău,

Fu…l dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,

Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,

Într-o noapte am visat că am ucis un om,



Dimineața, în curte, murise un pom,

Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,



În noaptea aceea murise-un nebun,

mi-au spus, tu ești acela, viu sau mort,

nu mai știam, kein einziges Wort.

*****************************************

Mergeam spre locul de execuție,

Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,



m-au întâmpinat lilieci înfloriți,

apoi m-am dus după rezultatele analizelor,

lună de lună m-am dus,

mi s-a spus să mai aștept,

am așteptat până m-au îngropat.



Provizoriu.

Am primit o veste proastă,

Am luat bicicleta și am pornit în viteză,

Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,

Vestea cea rea s-a luat după alții.



Irina X nu mai e la nici un etaj,

O fi sub scoarța pământului,



Sub aripa vântului?

000000

-meșter cârmaciul

nu ieșiți pe stadă,

stați mai bine în casă,

vă roadeți unghiile,

poate găsiți o idee,

creierul doarme ca o pisică,

marș de pe pat,Bazilio.

De la cenușă la albastru ,

un pas-popas de veacuri,

cerșetorii poeți nu mai loc în Sena,

o fată singură așteaptă,

cine va bate noaptea în geam?

O stea cade din înalt,

alesul a trecut, se întoarce?

bmm


 

Fiica lui  Reichstag Hans, pe nume Ileana Blevescu, a avut o tinerețe nefericită, fiind violată de ramolitul ei tată,  apoi oferită în grabă contelui Levantini, care muri curând din cauză de ciuperci. Adesea, neconsolata văduvă discuta cu fostul soț, care era încă membru al unui club de defuncți celebri, buni cunoscători ai tuturor caselor regale din Europa. Scopul  tinerei văduve, care nu avea un fizic  foarte atrăgător , era dezrobirea  muncitorilor din minele de uraniu şi aducerea lor la conducerea unor noi state. A fost împuşcată de două ori, o dată de un honved  îndrăgostit, a doua oară de un urmaş al Habsburgilor. Ţarul Alexandru II al Rusiei a plâns mult, apoi a murit şi el. Doamna Ileana Levantini şi+a continuat activitatea, cunoştea multe limbi, a vizitat India, în Tibet a fost oprită a ajunge, a petrecut un an în Siberia cu decembriştii, dar nimeni  nu ştia ce este cu uraniul şi minele secrete de unde se extrăgea. Această ciudată personalitate a trăit una sută cinci ani, murind   pe insula Mauriciu, căsătorită fiind cu un băştinaş care i-a dăruit  opt copii. Unul dintre ei a condus revoluţia din Peru. Byron a cunoscut câte ceva din istoria  acestei familii, dar textele s-au pierdut. Se spune că Oscar Wilde a fost amantul uneia dintre fiicele doamnei Levantini. De aici începe teatrul , un personaj necunoscut se revoltă că fusese apucat de mână, chiar pe scenă , replica fiind ,, Spre-a nu-ţi părea ciudat cu totul ce-i acolo-n   fundul scenei, am să dezvălui taina turnurilor de oţel în care fi-vei  des întemniţat şi nu fără pricină….Publicul tăcea, nimeni nu respira, ambulanţele nu făceau faţă. Cum se vedea pe malul  celălalt al lacului de smoală, ne apăreau giganţi furioşi pe Joe, zeul mare. E altă operă, striga  sufleurul disperat. Atunci zărirăm alte stele, o altă galaxie ne-adopta. Vom fi tot oameni?  Oare? Ne linişti bătrânul arlechin –
 În mine se petrec transformări majore,
Ce era mic, devine horore,
Nu-mi pasă de trupul meu, ducă-se,
Dar ce fac cu sufletul, unde-l duc?
Piscul s-a sfârșit, nici oile nu mai urcă,
Un verb   a  căzut dincolo, marea
Mugește ca o fiară, departe, acolo
Voi ajunge printre scoicile sparte.
Doamne, mă chinuiesc, nemurind,
Hai să facem ceva, o casă, o messă,
De fapt, îmi lipsește o metresă ca la carte,
Frumoasă, grasă, sânoasă, iubitoare,
Să scriu uneori un studiu despre ulcioare
De lut, din vremea celților, dar nu am  cenți
Să public o asemenea chestie, mai bine
Mă fac eu ulcior  pentru însetații
De bine.
 
BMM
 
 
 

Se făcea că operele numitului bmm ar fi intrat în programa școlară,


Se făcea că operele numitului bmm ar fi intrat în programa școlară,

Dar elevii au protestat, nu semănau cu Bolintineanu, Eminescu,

Nici cel puțin cu Brumaru, ca naiba?

S-a propus trecerea numitelor opere la zoologie,

Fiind vorba adesea despre animale,

Dar erau prea puținde date,

Proful de sport a propus o nouă disciplină,

Psihopoezia, pornind de la Poe până la  Freud,

La care Sigmund, om de treabă, a dat un răspuns pozitiv,

m-am trezit. Kafka era lângă mine și se juca , era încă mic,

cu Samsa, un gândac venit din vecini,

Cyrano mă plictisea cu Statele Lunii, că acolo

Femeile fiind melamncolice, sunt reci la început,

Apoi se dăruie în lacrimi, în timp ce în Statele Soarelui

Iubirea pârjolise jumătate din populație,

Hait, alt vis, apăru Jan de Leyda, frumos, dar monstru la suflet,

Fu pus ca Dozsa pe un scaun de fier și prăjit, brrrr,

Din perete se auzea vocea vecinului, spunea, din toate corpurile se degajă

Caracteristici, aspect, culoare și forme feminine, dar…

Relatarea se oprește aici, să le urăm ce vor ei, celor

 Ce nu au renunțat la căutarea finalului pierdut.

Antismochinismul a apărut la șezut,

În picioare și pe ogoare, un fel de anusimi

Cu apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?

Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,

Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,

Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,

Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.

Am construit cu tine palatul de cleștar,

s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,

mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,

a doua zi neantul devine enervant.

Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau  șnapanii,

Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,

Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,

s-a năruit poemul, palatul de cleștar,

m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,

iubirea este legea, deci dura lex sed lex.

 era speranță, numai certitudini,

noaptea străluceau stele, lumânări,

scuarul se umplea de guvizi-fantome,

nu erau chiar morți, fluierau pe nări.

Spune -God have mercy on my soul, deci spune,

un buchet de crabi vei primi în dar,

ce curaj, ce lauri, valurile-n spume

alergau amanții zgribuliți spre far.

Strada ca o venă propulsa viață,

vitriolul sfarmă și topește tot,

n-am venit să-ți spun bunădimineața,

te anunț că mâine va-nvia un mort.

*************************************

O, Doamna mea, unde te afli?

În care parte-a lumii străvezii?

Eu sunt într-un abis și poate de aceea

nici nu te văd  aevea, nici nu pot auzi.

Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?

Este prezență oare, este doar absolut?

Nesiguranță, teamă, tunet în surdină

sau poate mult mai mult, neîmpăcat  sărut.

Nu e-n puterea noastră să desfidem

tumultul ce ne prinde  în vâltori,

înalte porți cu răsuflarea le deschidem,

eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.

Am construit cu greu această macara,

ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,

de când cu Kafka nimeni nu se mai  roagă-n van,

există nedreptate, pe adevăr-doi bani,

există jocul artei, biluțe de mărgean,

ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.

Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,

ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,

mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,

precum Socrate , soarbe otrava din potir.

Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,

ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.

  numai cel din urmă va înjgheba un rai.

*****************************************

  În țărână  ne-ntoarcem, dar altfel suntem,

Lovit de neliniști, dureri, eu te chem,

Mamă, ce-mi ești alături mereu,

În tine eu cred ca-n Dumnezeu.

Grădina – Edenul, un vis precurat,

Stau la o masă supuși, împărat,

Precum copiii se joacă, de veci,

Treaz tu vei fi , fără vorbe și legi.

De unde venim? Încotro ne-ndreptăm?

Mirarea e singura cale sptre vămi,

Răul cu Binele stau în balans,

Suntem perechi în Marele Dans,

ții minte basmul cu Graetchen și Hans?

BMM