Cosmos comic Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă, De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi, Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare, Nu ți-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic, Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină, Vorbești de armonie cerească, te-nșeli, nu știi ce catastrofe Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău Am găsit un jandarm, ce păzește el? Ce nevoie ai de el, Când Domnul le știe pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate, Tu parcă ai plecat în alte spații, ce bucurii găsești? Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina, Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă, Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul Devine comic, râd și eu de mine, de ce nu? Boris Marian

Cosmos comic Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă, De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi, Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare, Nu ți-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic, Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină, Vorbești de armonie cerească, te-nșeli, nu știi ce catastrofe Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău Am găsit un jandarm, ce păzește el? Ce nevoie ai de el, Când Domnul le știe pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate, Tu parcă ai plecat în alte spații, ce bucurii găsești? Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina, Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă, Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul Devine comic, râd și eu de mine, de ce nu? Boris Marian