Fericirea
Fericirea , care nici n-ar trebui să existe,
E singura sursă a ideilor fixe,
Sărutul tău va fi ultimul, jur,
Inainte de drumul la Kuala Lumpur,
De aceea îți scriu, amân doar sfârșitul,
Tu ce faci acum? Parcă nu-ți mai știu chipul,
Simt apăsarea buzelor tale,
Plumbul a pătruns în petale
Si parcă-ntre noi, principalele artere
Ale orașului vuiesc de durere
Căutare
De ce să spargem statui
Când ele nu au cerut nimănui
Un loc pe piedestal?
Se întreba un cal
Purtând în spinare
O tonă de bronz călare
Impotriva propriei conștiințe
Si a oricărei științe
Dezamăgire! Se aude o voce,
Cum să mă apăr de clipa feroce
A răzbunării și a iertării?
Ascultam cu uimire calul,
Statuia și piedestalul gemând
Un câine se învârtea prin preajmă căutând.
Boris Marian
Tzara
Tzara
Omul aproximativ bea cu lupii
Se întorc , rostogoliți, cantalupii,
Cântă, lupule, de poți, cântă,
Omul aproximativ îl descântă.
Se întorc pescarii-lupi, stelele
Stau în plasa lor precum oile,
Vântul plânge ca un lup, hornul cântă,
Omul aproximativ se avântă,
El își face loc, în loc
Să se bucure
Pentru a fi mai echivoc
Ca un fluture.
Unui prieten depărtat
Dumnezeu este un brocker
Este un jolly jocker,
Imi dă un stoc,
Apoi mi-l ia
Mi-oferă viața-n lumea Sa,
Mă tulbură cu zvonuri, dar
Nu-mi strică drum la Krasnodar
Ori Karakum ori Magadan
Să văd hotarul stalinian,
Alpha-Omega sunt nimic
Pe lângă un ger la Reykjiavik
Ori în Canada, Montreal,
Unde stă Baruch alb, real
Ca un miracol boreal.
Boris Marian
# Din voluimul „ Adesea , porintre ore solitare” ( Ed. Nouă – ASB, 2007)
Omul aproximativ bea cu lupii
Se întorc , rostogoliți, cantalupii,
Cântă, lupule, de poți, cântă,
Omul aproximativ îl descântă.
Se întorc pescarii-lupi, stelele
Stau în plasa lor precum oile,
Vântul plânge ca un lup, hornul cântă,
Omul aproximativ se avântă,
El își face loc, în loc
Să se bucure
Pentru a fi mai echivoc
Ca un fluture.
Unui prieten depărtat
Dumnezeu este un brocker
Este un jolly jocker,
Imi dă un stoc,
Apoi mi-l ia
Mi-oferă viața-n lumea Sa,
Mă tulbură cu zvonuri, dar
Nu-mi strică drum la Krasnodar
Ori Karakum ori Magadan
Să văd hotarul stalinian,
Alpha-Omega sunt nimic
Pe lângă un ger la Reykjiavik
Ori în Canada, Montreal,
Unde stă Baruch alb, real
Ca un miracol boreal.
Boris Marian
# Din voluimul „ Adesea , porintre ore solitare” ( Ed. Nouă – ASB, 2007)
Bucovina
Eminescu
Să ne închipuim
Cuvintele
Ca locuri de naștere ale Poetului
Si să le aducem flori
In orice propoziție
Ne-am afla.
Bucovina ( I)
O încordare permanentă, fulgerată
De jerbele memoriei
O sete de liniște și armonie
Profesorul și-amintea de orășelul
Bunicii sale, cu vechi lăcașuri de reculegere,
Spitalul, livada cu meri, parcul vânătorilor,
Căruțe lăsând printre roți bălegarul
Cuminților cai, petunii și rumene fete
Cu viață și frică în ele, marfare mânate
De-un duh nevăzut, feroviari picotind
Cu țigara în gură,
Bunica, sfeșnice veșnic plângând
Cu brațe nălțate, mereu le visa profesorul,
Mereu, dar altceva el ne vorbea,
Subiecte mai noi, atractive.
Boris M.Marian ( mai am un poem, mai târziu)
3o martie 2009, București
Să ne închipuim
Cuvintele
Ca locuri de naștere ale Poetului
Si să le aducem flori
In orice propoziție
Ne-am afla.
Bucovina ( I)
O încordare permanentă, fulgerată
De jerbele memoriei
O sete de liniște și armonie
Profesorul și-amintea de orășelul
Bunicii sale, cu vechi lăcașuri de reculegere,
Spitalul, livada cu meri, parcul vânătorilor,
Căruțe lăsând printre roți bălegarul
Cuminților cai, petunii și rumene fete
Cu viață și frică în ele, marfare mânate
De-un duh nevăzut, feroviari picotind
Cu țigara în gură,
Bunica, sfeșnice veșnic plângând
Cu brațe nălțate, mereu le visa profesorul,
Mereu, dar altceva el ne vorbea,
Subiecte mai noi, atractive.
Boris M.Marian ( mai am un poem, mai târziu)
3o martie 2009, București
Hamlet
Hamlet
Ați auzit că Hamlet e pe străzi
Cerșește și ăl latră din ogrăzi
Tiți câinii credincioși și viguroși,
Iar Hamlet are ochii roși?
Dar încotro, Hamlet fără hamleți?De când trăiești sub bănci și sub boscheți?
Am gleznele de ceară, aurolac
Eu sorb aproape de un veac
Si mă gândesc la Danemarca mea
Ceva e putred, dar altundeva.
Domn” Primar
N-am fost primar, stimate domn Primar,
Primar ori primus inter pares
Am fost și sunt o frunză de arțar
Plutind la nesfârșit în aer
N-am beneficii, cecuri, conturi, nici
Investiții, pierderi și câștiguri
De obicei mă plimb ca un arici
Sau ca un leu cuprins de friguri
Prefer să fiu un X în calendar
Decât în urbea mea primar
Boris Marian
Ați auzit că Hamlet e pe străzi
Cerșește și ăl latră din ogrăzi
Tiți câinii credincioși și viguroși,
Iar Hamlet are ochii roși?
Dar încotro, Hamlet fără hamleți?De când trăiești sub bănci și sub boscheți?
Am gleznele de ceară, aurolac
Eu sorb aproape de un veac
Si mă gândesc la Danemarca mea
Ceva e putred, dar altundeva.
Domn” Primar
N-am fost primar, stimate domn Primar,
Primar ori primus inter pares
Am fost și sunt o frunză de arțar
Plutind la nesfârșit în aer
N-am beneficii, cecuri, conturi, nici
Investiții, pierderi și câștiguri
De obicei mă plimb ca un arici
Sau ca un leu cuprins de friguri
Prefer să fiu un X în calendar
Decât în urbea mea primar
Boris Marian
Poemul Ewitt
Poemul Ewitt
Simone de Beauvoir, Jack Keruak, un ac,
Pablo Casals, Alsacia, Als Ob, Che Guevara,
Chiștocul de țigară, Marlene Dietrich,
Misterul lui Dimitri, Truman Capote,
Mașina decapotabilă a lui Al Capone,
Grace Kelly, chiliile din ceruri, Marlon Brando,
Orlando, Arthur Miller, Marylin Monroe, Morgan,
Rockefeller,, Rudolf Nureyev, Lacul Lebedelor,
Nixon, Hrușciov, morcov, cartof, De Gaulle,
John Kennedy, Jacqueline cu spatele gol,
Arlington, direct din avion.
Boris Marian
Simone de Beauvoir, Jack Keruak, un ac,
Pablo Casals, Alsacia, Als Ob, Che Guevara,
Chiștocul de țigară, Marlene Dietrich,
Misterul lui Dimitri, Truman Capote,
Mașina decapotabilă a lui Al Capone,
Grace Kelly, chiliile din ceruri, Marlon Brando,
Orlando, Arthur Miller, Marylin Monroe, Morgan,
Rockefeller,, Rudolf Nureyev, Lacul Lebedelor,
Nixon, Hrușciov, morcov, cartof, De Gaulle,
John Kennedy, Jacqueline cu spatele gol,
Arlington, direct din avion.
Boris Marian
Babi Iar
E.Evtușenko
La Babi Iar – uriaș mormânt, nu-i monument,
Un șanț adânc, mi-e teamă, eu păstrez mereu
Memoria poporului evreu.
Mă văd în anticul Egipt, sunt azi pe cruce răstignit,
Urme de cuie-n palme port, m-au răstignit,
Dar nu sunt mort.
Imi pare că sunt Dreyfus, iar mă judecă mari demnitari,
La ocnă mă trimit ei, vor să fiu „evreul trădător”.
Sunt izgonit și calomniat, în timp ce ei la bal mascat,
La Petersburg ori la Bruxelles râdeau–”Evreul, el”,
Sunt iar copil la Bialistok, văd sânge, nu este un joc,
Bețivii urlă, ura lor din rânjete devine omor,
Ei mă lovesc cu cizma grea, de ei zadarnic m-aș ruga,
Ei strigă – ”Pe jidani să-i bați , salvează Rusia”. Turbați.
O, ruși, poporul meu, te știu, că iubitor ești, îți sunt fiu,
Dar numele ți l-au mânjit acele bestii rău duhnind.
Ce blândă-i stepa-n zorii roși, unde se nasc cei ticăloși?
Ei strigă toți în cor – ucid pentru popor.?
Imi pare că sunt Anne Frank, firavă ca-n april un ram,
Iubirea mea abia e-n prag, iubitului șoptind cu drag,
Noi n-avem dreptul de-a privi nici frunza cum va răsări,
Noi simțăminte avem, uitând că-n pod ne-ascundem, până când?
Auzi tu pașii ? Nu te temi? E primăvarăprimăvara, eu te chem,
In brațe-mi vino, mă săruți? Dar ușa-i spartă. Toți –pierduți.
La Babi Iar doar ierburi sunt, copacii tremură mărunt,
Ne spun ce-a fost, țipăt adânc, eu îl aud, nu pot să plâng,
Dar simt cum pletele-mi albesc, sunt numai strigăt, mă-ngrozesc,
Deasupra zecilor de mii de trupuri, mai sunt oameni vii,
Eu sunt copilul împușcat, eu nu mai pot uita, nălțat
Să fie imnul pentru cei salvați, sunt toți evrei.
N-am sânge evreiesc, dar știți, evreu sunt pentru antisemiți,
De aceea sunt cu totul rus, atât mai am de spus.
Traducere liberă – Boris Marian
La Babi Iar – uriaș mormânt, nu-i monument,
Un șanț adânc, mi-e teamă, eu păstrez mereu
Memoria poporului evreu.
Mă văd în anticul Egipt, sunt azi pe cruce răstignit,
Urme de cuie-n palme port, m-au răstignit,
Dar nu sunt mort.
Imi pare că sunt Dreyfus, iar mă judecă mari demnitari,
La ocnă mă trimit ei, vor să fiu „evreul trădător”.
Sunt izgonit și calomniat, în timp ce ei la bal mascat,
La Petersburg ori la Bruxelles râdeau–”Evreul, el”,
Sunt iar copil la Bialistok, văd sânge, nu este un joc,
Bețivii urlă, ura lor din rânjete devine omor,
Ei mă lovesc cu cizma grea, de ei zadarnic m-aș ruga,
Ei strigă – ”Pe jidani să-i bați , salvează Rusia”. Turbați.
O, ruși, poporul meu, te știu, că iubitor ești, îți sunt fiu,
Dar numele ți l-au mânjit acele bestii rău duhnind.
Ce blândă-i stepa-n zorii roși, unde se nasc cei ticăloși?
Ei strigă toți în cor – ucid pentru popor.?
Imi pare că sunt Anne Frank, firavă ca-n april un ram,
Iubirea mea abia e-n prag, iubitului șoptind cu drag,
Noi n-avem dreptul de-a privi nici frunza cum va răsări,
Noi simțăminte avem, uitând că-n pod ne-ascundem, până când?
Auzi tu pașii ? Nu te temi? E primăvarăprimăvara, eu te chem,
In brațe-mi vino, mă săruți? Dar ușa-i spartă. Toți –pierduți.
La Babi Iar doar ierburi sunt, copacii tremură mărunt,
Ne spun ce-a fost, țipăt adânc, eu îl aud, nu pot să plâng,
Dar simt cum pletele-mi albesc, sunt numai strigăt, mă-ngrozesc,
Deasupra zecilor de mii de trupuri, mai sunt oameni vii,
Eu sunt copilul împușcat, eu nu mai pot uita, nălțat
Să fie imnul pentru cei salvați, sunt toți evrei.
N-am sânge evreiesc, dar știți, evreu sunt pentru antisemiți,
De aceea sunt cu totul rus, atât mai am de spus.
Traducere liberă – Boris Marian
Oraş străin
Lui Dorin F. cu drag
Trăiesc într-un oraş pustiu
În care, totuşi, sunt oameni
Îmi sunt şi tată, îmi sunt fiu
Iar eu privesc ca dintr-o ramă
Aici au fost străbunii mei
Aici livezile-nfloreau
Pe nalţi araci creştea hamei
Copiii veseli cuvântau
În zece limbi, din zece ţări
Bunicii mei au fost ucişi
Îi mai zăresc plutind în zări
Din malul Bugului desprinşi
Prietenii plecaţi demult
Mai scriu sau nu mai scriu că-s morţi
Eu, noaptea, pot să mai ascult
Cum plâng în balamale porţi
Ar trebui să uit, să trec
Nepăsător şi vesel, doar
Există un oraş, e vechi
Si totuşi nou, cu alt orar
Un ritm pe care inima
Nu-l va-nvăţa, nu-l va-nvăţa.
Boris Marian
Trăiesc într-un oraş pustiu
În care, totuşi, sunt oameni
Îmi sunt şi tată, îmi sunt fiu
Iar eu privesc ca dintr-o ramă
Aici au fost străbunii mei
Aici livezile-nfloreau
Pe nalţi araci creştea hamei
Copiii veseli cuvântau
În zece limbi, din zece ţări
Bunicii mei au fost ucişi
Îi mai zăresc plutind în zări
Din malul Bugului desprinşi
Prietenii plecaţi demult
Mai scriu sau nu mai scriu că-s morţi
Eu, noaptea, pot să mai ascult
Cum plâng în balamale porţi
Ar trebui să uit, să trec
Nepăsător şi vesel, doar
Există un oraş, e vechi
Si totuşi nou, cu alt orar
Un ritm pe care inima
Nu-l va-nvăţa, nu-l va-nvăţa.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
