Dacă plecăm

 

Dacă plecăm spre nicăieri.

Să ne alegem un loc dulce

Cu piersici, mere, prune, peri,

Pe unde diavolul ne-o  duce.

Că doar am  fost nerușinați,

Iubind și preacurvind mereu

și am băut cu alți fârtați

și L-am mințit pe Dumnezeu.

Ba am mai scris și versuri  gri,

Nici albe și   nici negre, vai,

Rimând   pe ygrec cu Bruce Lee

Poeții n-au ce face-n rai.

Mimând   DADA,avangardism

Am fost și clovni   și  spectatori,

n-am fost bolnavi de   autism,

noi am murit de multe ori.

DADA, durere   crispată,

Contrariul contrariului, x,

Nisipului visului,  pată

De    pix.

Roata   de bicicletă, Duchamp,

Richard   III   voia  doar un cal,

DADA   i-l dărui cu tam-tam,

Bal, bal, Baal.                                                                                       

Alors    qois?    Apollinaire,

Top the topless, fuck,

Sora carității,monșer

Este-n ocean un colac.                                                                                                                                                                                                                

Un   papagal, un   gagapal,

Toate   se-așează   cum vrem,

Ne mai vedem, a fost   epocal

Calul DADA   prin vremi.

BORIS MARIAN                                                                                                                                                         

Burlesca

 

Gându-i aproape, la mijloc, departe,

Cum să adun poezia-ntr-o carte?

Cum pot închide-n coperți o iubire?

Mâine ești duh, astăzi ești mire.

Mâine ești mire, nu te mira,

Vine și-mpărăteasa ta,

Precum Katrina ori Lisaveta,

Tu să-ți păstrezi mereu silueta,

Nu scoate burta, ascunde ciolanul,

n-o să te simtă în apă calcanul,

bani nu aduci, nici slavă pe veci,

scrie , poete, între zevzeci.

Epistolarul lasă-l la urmă,

Urma salvează  chiar și o turmă,

Ești cerșetor în haine de prinț,

Ești un eșec veșnic aprins,

Spui nebunii   ori doar te bâlbâi,

Ca la Bobâlna steagul îl fâlfâi,

Tot spui OK, darde fapt  ești penibil,

E bine că  anii te fac mai rizibil,

Cotidiană splendoare  în iarbă,  

Ai și lulea, cățel și o barbă,

Are Divinitatea   și goluri,

Cearcă să calci  ușor   pe nămoluri,

Herzog îmi este model peste   vremi,

Suflete-al meu, în genunchi eu te chem.

BORIS MARIAN                                                                                                                                                                                        

Burlesca

 

Gându-i aproape, la mijloc, departe,

Cum să adun poezia-ntr-o carte?

Cum pot închide-n coperți o iubire?

Mâine ști duh, astăzi ești mire.

Mâine ești mire, nu te mira,

Vine și-mpărăteasa ta,

Precum Katrina ori Lisaveta,

Tu să-ți păstrezi mereu silueta,

Nu scoate burta, ascunde ciolanul,

n-o să te simtă în apă calcanul,

bani nu aduci, nici slavă pe veci,

scrie , poete, între zevzeci.

Epistolarul lasă-l la urmă,

Urma salvează  chiar și o turmă,

Ești cerșetor în haine de prinț,

Ești un eșec veșnic aprins,

Spui nebunii   ori doar te bâlbâi,

Ca la Bobâlna steagul îl fâlfâi,

Tot spui OK, darde fapt  ești penibil,

E bine că  anii te fac mai rizibil,

Cotidiană splendoare  în iarbă,  

Ai și lulea, cățel și o barbă,

Are Divinitatea   și goluri,

Cearcă să calci  ușor   pe nămoluri,

Herzog îmi este model peste   vremi,

Suflete-al meu, în genunchi eu te chem.

BORIS MARIAN                                                                                                                                                                                        

Humoresca

 

 

Când ziua  trădătoare  decade-n fiecare,

 atunci să vii cu stihuri, frumoasele nimicuri,

deschide vechi dulapuri și mai înghite hapuri

și mai ascultă muzici, că muzele au purici,

să râzi    sub doliul greu,  va fi cu mult mai rău,

să bei alcoolul rimei, dă-i gin drăguței Gine,

nesigur ți-este pasul, alege-n  cer un astru,

acolo să te duci, Pământu-i pe butuci,

deci să tăiem frânghia, zburând cu ciocârlia.

BORIS MARIAN

Ce a rămas?

 

Ce a rămas în noi nerostit?

Tot ce am spus a pierit.

Ține spada  mea  în dar,

Brav marchize de   Ronsard.

Hai să tăcem câteva secole,pe Hercule,

Râsul răzbună    binele  care  se    ascunde

Ca un cățel, ah, hainele,

Cum cad ele, rămâne adevărul

Gol-goluț, tremurând.

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Poesie.

Dacă sunt nebun, e în ordine.

Mă simt  sigur pe mine, vesel, optimist, puternic.

Cucernic.

Cuprins de vrajă trimit scrisori tuturor.

Ele se întorc -adresă  necunoscută.

BORIS MARIAN                   

A seduce

 

Deci vrei să fii seducătoare,

Ca la Sedan, e tunu-n floare,

Canalizând puteri, atracții,

Împarte-l  pe-mpărat în fracții,

Un Napoleon mai mititel

Mînâncă pui în ostropel,

Bea bere cât un escadron,

Fii, dragă doamnă, de bon-ton.

Frivoli suntem când nici nu vrem,

c-așa e sufletul, sub vremi,

la zid cu cei ce n-au umor,  

ne zice Belphegor.

O candelă cu cioc de-argint,

Manelizând  în vârf de Pind,  

Tu, soața boltei  sixty-nine,

Ne-am despărțit fără bye-bye.

Vreo zece vieți de aș trăi,

Aș scrie totuși poezii,

știu, ce seduce  se tot duce,

iubirea mea    trecută, dulce.

BORIS MARIAN          

Ceapa

 

Ceapa nu e apă,omul nu e pom,

Vârsta e treaptă,  dar nu e otreapă,

Nu te poți  dezbrăca de caracter,

Cascadă și cataractă, acte.

Inimă, nu mă lăsa în stație,  

Am și eu o  instalație,

Merg, dacă vrei, cu submarinul galben

Ca un pepene fără pene.

Corneea   e  albă,albă,

Ca un   giulgiu înainte de scaldă,

Escaladăm    Himalaia cu toată hărmălaia

De reporteri, reporterițe,gurițe.

Gărgăriță nouă, vino, că mă plouă, 

Mă topește ca pe  zahăr,

Tu ești   mahăr, eu sunt    mahăr,

Tu ești geniu, eu sunt                                                                                                                        seleniu.                           

Să nu mă-ntrebi nimic când vii în   vis,

Acolo eu sunt rege,  na, am zis.

BORIS MARIAN                                                                                                   

Dans, dans, dans

 

Cu  Zorba  grecul    dansând,

Idiotul lui Fiodor, un sfânt,

Visând ca madame Bovary,

Amantul lui Chatterley,

Doctor Jivago, mai stai,

Portretul lui Dorian Gray,

Bam, am deschis fereastra,

Un corb mi-a furat ochelarii,

Nu vedeam decât cu ochii minții,

Dar ce bine vedeam, alți pași,

Altă nemișcare, pot număra picăturile,

Minutele, moartea s-a desfăcut în fâșii,

Pe fundul oceanului circulă tarantule,

Inima, un clopot din care cad semințe ,

Din semințe, alte inimi, în jurul meu  cresc  alți oameni,

Mă multiplic, minciuna  rage întruna,

Viermele ca o elice pătrunde în creier,          

Doamne, dansez, dansez, sunt în turn,

Vino, ia-mă, dansez.

BORIS MARIAN              

Aocalipsa

 

Se făcea că fugeam pe murgul  sireap,

Apocalipsa  venea-ncet în trap,

Timpul scădea ca  vinu-n butoi,

Se-auzea de departe plâns de oboi.

Eu mă simțeam liber de-orice,

ia,neiculiță, mai be și mai be,

to  be, not to be, ce ne păsa?

Apocalipsa    venea,  necheza.

Și m-am trezit , culcat pe un pian ,

picioare avea    de struț, de     curcan,

dulce pianul cânta din Chopin,

erai  nocturnă,  eu- un boem. 

BORIS MARIAN                       

 

În camera de alături

 

În camera de alături guiță un pepene,

În gură    o gingie s-a umflat,

Eu simt  că mor, că zbor,

Dar nu-s de lepădat.

E ca și atunci când vei iubi copiii altcuiva.

Se schimbă oamenii-ntre ei

Precum   doi clovni la circ,

Iubești un public de femei

și de bostani pe dric.                                                      

Fotografii pe geam, pereți,

Toți râd și nu mai sunt.

Se spune, ai mâncat creveți ,

Acum ești Nibelung.

Cu ce începi, așa sfârșești, codificat pe veci,

Ademenești un ADN

și te trezești la beci.

Acolo dragostea-i de preț,

Sunt butii și stafii,

mi-a spus și mie un precupeț

 că nu știu cifra Pi.

 Pe Pi pătrat, rotund sau curb

 l-am ronțăit în școli,

în vale ape repezi curg,           

psalmodiind în sol.

BORIS MARIAN                                             

Prea devreme/prea târziu

 

 

Lumină polarizată, pipa cu sare, fiecare culoare

Pe limba ei   piere, străluce soarele în mare,

Străluce marea sub vapoare,  ce se poate se  poate, nepoate,

Privește luna de mătase, la soare se gândește ea,

Dar soarele-i la șușanea, dansează tango.

Marea e umedă,  cum știi, nu suferă intemperii,

Norii sunt băgători de seamă, pune-i în ramă.

Nici Ramayana nu-i altfel,așa spunea Aristotel,

Pardon, el nu spunea nimic,  profesorul de circ.

Șapte   zeițe,   șapte mopși   plimbau o ladă cu gogoși,   

Doar o gogoașă mai lipsea,   e   știucă,draga mea.

Este că   nu ne plictisim ?     Ba da, striga un pinguin.

Arta nu-i moașa, poetul nu-i mamoș, el stă   într-un colț,

Se crede vameș, înțelepciunea îl înșeală, își amintește

De Păcală, de Theocrit, de Eumene, iar la etaj

Stă o   femeie, e goală pușcă, dar  ce-i cu pușca?    

Nu-i Persefona, nu e nici Hrușcă, mi-a șoptit o profesoară,

Privighetoarea     e ca o scară,   Troia a fost un simulacru,

Mie de Troia îmi vine acru, fluviul ne trece printre  dește,

Tu ești coralul,  te cântă un pește.

BORIS MARIAN                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                               

Muclesissima tăcere

 

Adulți-copii, sprincene brune,

Ochi de  mirare larg deschiși,

Pe jumătate se adună,

Pe jumătate sunt uciși.

Chip strălucind în soare     umed,

Argintul curge-n  vene gri,

Cum trece moartea ca un tunet,

Ne smulgem din copilării.

Povestea reîncepe mâine,

O altă viață,  bonomii,

De Alzy suferă stăpânii,

Tăcere , mucles, misipi.

Un șuierat de șarpe-arteră,

Zădărnicia ca o sferă.

BORIS MARIAN  

 

Moștenirea lui Will

X

Cum poate frumuseţea să sporească,
Când e perfectă? Iartă-mi întrebarea.
Lumina cum pătrunde? O fereastră
E tot ce-i trebuie: Dar numai până seara.
Apoi se face întuneric, vin strigoii,
În febra nopţii frumuseţea nu se vede,
În întuneric mor şi laşii, mor eroii,
Numai poetul a rămas, el crede
Că totul neschimbat rămâne,
Iar ceasul bate, bate, Doamne, câine.

 

XX.

Eu nu mă tem de bătrâneţe
De mine însumi nu mă tem
Şi morţii chiar îi dau bineţe
Ştiind că pot mereu s-o chem
Dar chipul tău, iubito, singur
Rămâne neatins de timp
De arşiţele mari, de friguri
In visul meu diamantin
În el te voi păstra o viaţă
Şi poate dincolo de ea
În spaţiul luminos, de gheaţă
Ce înconjoară orice stea     

XXX.

 

 Adorata din Andora,

Renăscută din cenușă,

Cum te scaldă Aurora,

Te acoperă Purusha,

Cad veșmintele, vremelnic

Este nudul tău,Bohemia,

Încălțări ți-aduce Melnic,

Cel morar din Bethlehemia.

Iar primăvara toată

Te îmbracă în petale, adorata mea surată,

Ne-om iubi fără paftale.

 

BORIS MARIAN

Sunetul 2

Cum poate frumuseţea să sporească,
Când e perfectă? Iartă-mi întrebarea.
Lumina cum pătrunde? O fereastră
E tot ce-i trebuie: Dar numai până seara.
Apoi se face întuneric, vin strigoii,
În febra nopţii frumuseţea nu se vede,
În întuneric mor şi laşii, mor eroii,
Numai poetul a rămas, el crede
Că totul neschimbat rămâne,
Iar ceasul bate, bate, Doamne, câine.

Sunetul 2

Eu nu mă tem de bătrâneţe
De mine însumi nu mă tem
Şi morţii chiar îi dau bineţe
Ştiind că pot mereu s-o chem
Dar chipul tău, iubito, singur
Rămâne neatins de timp
De arşiţele mari, de friguri
In visul meu diamantin
În el te voi păstra o viaţă
Şi poate dincolo de ea
În spaţiul luminos, de gheaţă
Ce înconjoară orice stea

Sunetul 3

Țelepciuni

Motto – Personalitatea se confundă cu lipsa de iubire

            -  Minciunea are picioare scurte, dar ce repede fuge

            -  Fugim de întrebările pe care nu ni le punem, fugim de întrebările  care ne                                                                                                     obsedează, fugim    întrebări

 

Un scriitor –comodă, poți dormi pe el, epocă, epodă, Parpanghel.

Psihologie pentru pisici, am trei câini, care știu ce zici – Daimon,Ramon, Raymond,

Latră , mapamond.
Zice Klaus – să nu fii Mann, nu te apuci de un roman .

O mână vie întinzi morților, ei te mușcă, înveți veșnicia.

Cetate Andelsputz, deschide-ți porțile, viol și veselie, ante porcas.

Ea vede spectacolul lui Aryos, gringo ascuns cu banca Oriente,

Saltă în dansul yo-yos.

Cine-a-nvățat la Salamanca nu uită                                                                                                                                                                                                                                     limba blanca.

Marta,urâta  sfântă  e bună de trântă.

Drogat, docar, troc,  Daudet nu era-n Languedoc.

Do, re, mi, seamănă cu un taur,  Otto Bauer,

Alerg și aleg, complotul  anti- Jeg.

Suspectat în aspic,  somonul s-a   urcat     în covrig,

Thriller erotic la telefon,   iubirea este un lucru serios, bon!

Două pixuri și o foaie se mai bat pentru o    A- E .

Vespasian era sigur   de arta sa, tarta sa,

Chiron   cel  negru la suflet.

BORIS MARIAN