Anti-poem

Soare și anti-soare, umbră și anti-umbră,

De ce nu ar fi și anti-poemul  o chestie valabilă?

Pafnutie-antipafnutie,oamenii adevărați s-au rărit

 precum copacii, unii aleargă stând pe loc,

alții își văd ceafa și le place,  trăsura ne lasă la nr. 4,

acolo sunt patru morți, joacă șeptic, i-am trezit,

istoria faptelor nu este exactă, morții visau că sunt morți,

ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuți

în același an cu mine, eu visam că sunt viu,

anual ne întâlneam „La mama”, fain restaurant,

peștii se uitau cu jind la noi, gândeau,

de-ați fi voi n farfurie, ei?

Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină

Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?

Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,

Cu brațele palpăm aerul, ce așteptăm?

Fanfara repetă marșul lui Chopin, ce așteptăm?

Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoței.

Ori mergem la fete ori facem o revoluție, tot aia este.

Vă invit la un slip-cocktail. Scoși de guler

ori cu un picior în fund,tot balet se cheamă.

Iar eu iubesc  „Spărgătorul de nuci”,

Prea mulți spărgători de dinți pe lumea asta.

Câmp cu maci jur-împrejur, vântul bate în amurg,

Eu am părul tot mai sur, pe sub stele ape curg.

Tu ești goală, eu alerg, ești nebună, eu sunt bleg,

Vreau să spun ceva, încerc, suntem singuri, nu aleg.

Ne iubim că e prea larg spațiul, prea e androfag,

Pe ocean aș fi catarg, ești fragilă, eu sunt fag.

Astfel viața ne-a trecut, în contract termenu-i scurt,

Cimitirul nu e mut, deși mort, eu nu sunt surd.

Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă,

Împart bilete celor care doresc să doarmă

În brațele divine ale Măriei Tale, nu Ți-am vorbit vreodată

și nu Ți-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce

În Tine visuri roșii, să se desfete-n patul Tău moale, ticăloșii.

N-am fost gelos, nici rece, doar paznic eu Ți-am fost,

Cum să ridic privirea la Tine, eu, un prost?

Ți-am fost iubit odată, în secolul trecut,

Acum fumez o pipă și mint că nu Te-am vrut.

BORIS MARIAN