Maldoror(2)

Maldoror(2) Maldoror, oroare miraculoasă, plouă În inima mea cu broaște violete, După insolație totul pare altfel, Umrela este doliu pentru soare, Mă dau deoparte, conte, mă înclin, Ai lăsat o bombă cu ceas, încercăm s-o dezamorsăm, Cât timp prietenii mei nu vor muri, Nu voi vorbi de moarte, Orice nenorocire ne scade din păcate, Iubim ce este vag și vid, acolo poate fi perfecțiunea. Ce-i lipsa de virtute? O cădere în balta cu broaște violete. Cei ce gândesc pot prigoni pe oricine. Adevărul scuză orice greșeală, dar nu convinge. Folosul nostreu este mereu în afara folosului social. N-am spus nimic, retrag totul. Omenirea cere să o proslăvim. Așa o fi? Eu respect și un gândăcel auriu, spun clar, auriu. Bruta din noi îl strivește fără să știe. Sau poate știe. În fine, revenim la religie. ******************************************** În orașul Tombuktu mi-a răspuns iubita – NU, în orașul Orleans, ea mi-a spus, așteaptă-un an, eu am așteptat vreo trei, ajutat și de femei, dară ea îmi dispăru din orașul Tombuktu. Precum Solomon pe tron Așteptam mâhnit un zvon, Unde este draga mea, Zămislită-n Africa? Îndurare, Doamne, simt Că mă pierd în Labirint. Cassanova, Don Juan mi-au fost frați la șapte ani, astăzi împlinesc un veac și sunt frate cu un drac, doar iubirea-i țel și vis, nu îmi trebă Paradis. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Gândurile își întind din ape mâinile, Ai impresia că strigă după ajutor, Eu nu știu ce mai gândește sângele, Nici vecinii, nici apropiații lor. Omu-și face loc în orice parte, Taie un copac, dărâmă stânci, Parcă-n noi este ceva sălbatic, Iartă-ne pământule, tu plângi. Ne primești apoi, precum o mumă, Când se-ntoarce fiul rătăcit, Ne-nvelești cu viermănoasă humă, „Dormi, odorul meu nefericit”. BMM

Un nume, ce este un nume? Totul și nimic. Iubita vrea să păstrez numele. Eu aș vrea să fiu Prometeu sau Pygmalion. Nu sunt. M-am trezit în miezul nopții, ca de obicei murisem. De fapt, moartea nu ar exista, dacă nu ne-am gândi la ea. Dacă totul este în noi, în afară ce mai rămâne? Un tramva cu cai. Timpul a deraiat, oamenii fug care încotro. Oare ce face iubita acum? Habar nu am. În schimb , tot umblând pe Net dau peste diverse figuri, care ma...i simpatice, care mai puțin sau deloc. Nu am fost niciodată lămurit de ce unii nu mă suportă. Este ceva în mine , o parte pe care nu o recunosc? Adeseori visez porumbei. Văd un cotoi care se apropie cu mult interes de o posibilă parteneră. Ea fuge. Cotoiul se repede la un porumbel. Porumbelul zboară. Așa este și viața noastră.O altă obsesie este pierderea mâinii stângi. De ce mâna stângă? Așa vrea ea. Alături de mine o fată vorbește de mult timp pe mobil. Soarele trece impasibil pe cer. Convorbirea continuă. Nu simt nicio foame. Mă văd întins pe o masă de operație, chirurgul îmi râde în față, asistenta are sâni mari, îl invidiez pe chirurg , acesta se uită mai puțin prietenos la mine, mă spintecă exact ca pe știucă. Puteam fi o balenă, puteam fi Iona din Balenă.Îmi amintesc de Marin Sorescu, ultima dată l-am văzut la morga Spitalului Elias, muris în aceeași zi cu mama mea. Erau tăcuți, gravi, indiferenți. Eu eram în plus. Iubita îmi spune - te îmbrățișez. Simt că ziua va fi însorită. Ea nu știe. Folosim prea multe vorbe, avem prea multe vertebre, intestinele sunt prea lungi, dinții sunt prea puțini. Creierul este prea mare, folosim doar zece la sută din el sau mai puțin.

Un nume, ce este un nume? Totul și nimic. Iubita vrea să păstrez numele. Eu aș vrea să fiu Prometeu sau Pygmalion. Nu sunt. M-am trezit în miezul nopții, ca de obicei murisem. De fapt, moartea nu ar exista, dacă nu ne-am gândi la ea. Dacă totul este în noi, în afară ce mai rămâne? Un tramva cu cai. Timpul a deraiat, oamenii fug care încotro. Oare ce face iubita acum? Habar nu am. În schimb , tot umblând pe Net dau peste diverse figuri, care ma...i simpatice, care mai puțin sau deloc. Nu am fost niciodată lămurit de ce unii nu mă suportă. Este ceva în mine , o parte pe care nu o recunosc? Adeseori visez porumbei. Văd un cotoi care se apropie cu mult interes de o posibilă parteneră. Ea fuge. Cotoiul se repede la un porumbel. Porumbelul zboară. Așa este și viața noastră.O altă obsesie este pierderea mâinii stângi. De ce mâna stângă? Așa vrea ea. Alături de mine o fată vorbește de mult timp pe mobil. Soarele trece impasibil pe cer. Convorbirea continuă. Nu simt nicio foame. Mă văd întins pe o masă de operație, chirurgul îmi râde în față, asistenta are sâni mari, îl invidiez pe chirurg , acesta se uită mai puțin prietenos la mine, mă spintecă exact ca pe știucă. Puteam fi o balenă, puteam fi Iona din Balenă.Îmi amintesc de Marin Sorescu, ultima dată l-am văzut la morga Spitalului Elias, muris în aceeași zi cu mama mea. Erau tăcuți, gravi, indiferenți. Eu eram în plus. Iubita îmi spune - te îmbrățișez. Simt că ziua va fi însorită. Ea nu știe. Folosim prea multe vorbe, avem prea multe vertebre, intestinele sunt prea lungi, dinții sunt prea puțini. Creierul este prea mare, folosim doar zece la sută din el sau mai puțin. Abaddon, las-o moartă, ești diavol sau pescăruș? Suntem dr. Jekill și mr. Hyde, bărbați și femei deopotrivă, Nu văd lirica, îmi spune o vrăbiuță, dar eu cunosc Lyrica, Nervi periferici, acești nervi periferici joacă un mare rol În procesul apropierii sexuale, te-a speriat cuvântul amantă, Ce poate fi mai frumos, Toledo, Verona, visăm toată viața, Iar ultima amantă este goală, acoperită de o mătase neagră, Are buzele reci, tu nu ești aceea, tu zâmbești superior, Se poate zâmbi inferior? O mică insectă mi-a spus, pleacă, Am plecat, un chelner s-a aplecat s-o ridice, A apucat din greșeală poala rochiei, de era Brauenwals, Ce râsete, dar a căzut în canalizarea orașului, Ai spus Magellan, l-am zărit, Magalhaes mă cheamă, Spuse umbra, nici nu te cunoștea, nu auzise de celebra frumusețe Din Munții Pindului, am vrut să-ți spun buona sera, signorina, kiss me, good night, dar ai dispărut, ai ars toate punțile, ca de obicei, nici Wagner nu ne mai salvează, bietul Wagner, ce mândru era de geniul său arian, am văzut un computer zburând pe cer, eşti pură, eşti dreaptă, dar ce nu mai eşti, pe mine alţi îngeri m-aşteaptă.

Cuvintele și moartea

Cuvintele și moartea Moartea? Hm, un cuvânt ca oricare, Există moartea în lumea reală? Ce face ea? Bulversează, survine, Conduce, urmează, separă, deține, Trimite, inspiră, deschide alte porți. Cineva îmi spune – trăim în lumi diferite. Oare? Nu ne ajunge Universul? Eu cred că moartea ne apropie, O unică soartă, speranță/disperare, Milă/nemilă, nu este moartea Liantul cel mai sigur? Aș spune la nuntă – până când moartea ne va uni, v. Romeo &Juliette, cineva este pe moarte, în aceeași clipă cu alți mii de călători, da suntem călători pe o navă numită Pământ, să nu părăsim încă nava, va veni și clipa aceea. Mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu surâsul pe gură, Spunea Poetul ce s-a stins înțepându-se În spinul unui trandafir, ca o pasăre. BMM