Maldoror(2)

Maldoror(2) Maldoror, oroare miraculoasă, plouă În inima mea cu broaște violete, După insolație totul pare altfel, Umrela este doliu pentru soare, Mă dau deoparte, conte, mă înclin, Ai lăsat o bombă cu ceas, încercăm s-o dezamorsăm, Cât timp prietenii mei nu vor muri, Nu voi vorbi de moarte, Orice nenorocire ne scade din păcate, Iubim ce este vag și vid, acolo poate fi perfecțiunea. Ce-i lipsa de virtute? O cădere în balta cu broaște violete. Cei ce gândesc pot prigoni pe oricine. Adevărul scuză orice greșeală, dar nu convinge. Folosul nostreu este mereu în afara folosului social. N-am spus nimic, retrag totul. Omenirea cere să o proslăvim. Așa o fi? Eu respect și un gândăcel auriu, spun clar, auriu. Bruta din noi îl strivește fără să știe. Sau poate știe. În fine, revenim la religie. ******************************************** În orașul Tombuktu mi-a răspuns iubita – NU, în orașul Orleans, ea mi-a spus, așteaptă-un an, eu am așteptat vreo trei, ajutat și de femei, dară ea îmi dispăru din orașul Tombuktu. Precum Solomon pe tron Așteptam mâhnit un zvon, Unde este draga mea, Zămislită-n Africa? Îndurare, Doamne, simt Că mă pierd în Labirint. Cassanova, Don Juan mi-au fost frați la șapte ani, astăzi împlinesc un veac și sunt frate cu un drac, doar iubirea-i țel și vis, nu îmi trebă Paradis. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Gândurile își întind din ape mâinile, Ai impresia că strigă după ajutor, Eu nu știu ce mai gândește sângele, Nici vecinii, nici apropiații lor. Omu-și face loc în orice parte, Taie un copac, dărâmă stânci, Parcă-n noi este ceva sălbatic, Iartă-ne pământule, tu plângi. Ne primești apoi, precum o mumă, Când se-ntoarce fiul rătăcit, Ne-nvelești cu viermănoasă humă, „Dormi, odorul meu nefericit”. BMM