Cavalerii Mesei Rotunde
Spre tot ce este îndoielnic,
Sufletul meu, o pasăre rănită,
Se-ndreaptă în bătaia puştii
Gata să tragă, sub privirea aţintită
Sau spre capacana pe care făptaşul
De mult a părăsit-o-n crânguri,
Merg ca un orb şi ocolesc oraşul
In care toţi mărşăluiesc cu stângul.
E cam târziu să schimb eu locul
Sau el să-mi schimbe felul, mă pătrunde
Un dor de cavalerii urvaţi pe soclul
Legendei Meselor nicicând Rotunde.
Boris Marian
All the world
All the world” s a stage
Incerc să mă interpretez pe mine,
După lectura Comediei Divine,
Eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu,
Uneori se amestecă şi Dumnezeu,
Dar specatcolul este mereu întrerupt
De exclamaţiile unui surd,
Poate că surzenia lui
Este darul Demiurgului.
Boris Marian
Incerc să mă interpretez pe mine,
După lectura Comediei Divine,
Eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu,
Uneori se amestecă şi Dumnezeu,
Dar specatcolul este mereu întrerupt
De exclamaţiile unui surd,
Poate că surzenia lui
Este darul Demiurgului.
Boris Marian
Alienare
Alienare
Fă-mi, Doamne, rogu-te, o lobotomie,
Să uit de retorică, ofer o mie
De biete cuvinte, pentru un rând
Scris doar cu gândul pe-o umbră de vânt.
Din cornul de cerb sună speranţa,
Azi o aud doar în vis. Vezi? Balanţa
Se-nclină spre nebunia cea rece,
Du-mă, o, Doamne, şi mă petrece.
Boris Marian
Fă-mi, Doamne, rogu-te, o lobotomie,
Să uit de retorică, ofer o mie
De biete cuvinte, pentru un rând
Scris doar cu gândul pe-o umbră de vânt.
Din cornul de cerb sună speranţa,
Azi o aud doar în vis. Vezi? Balanţa
Se-nclină spre nebunia cea rece,
Du-mă, o, Doamne, şi mă petrece.
Boris Marian
Madeleine
Poem pentru Madeleine
În amintirea madlenelor mâncate la bufetul spitalului
S-au golit nopţile toate,
Cufere cu galbeni, sparte,
Se mai văd urmele dinţilor
In pernă, craterul viselor,
Pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, şerpi leneşi, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate , mai crede,
Cine nu, se întoarce cu faţa
La perete, în geamăt. Şi-ngheaţă.
BORIS MARIAN
În amintirea madlenelor mâncate la bufetul spitalului
S-au golit nopţile toate,
Cufere cu galbeni, sparte,
Se mai văd urmele dinţilor
In pernă, craterul viselor,
Pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, şerpi leneşi, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate , mai crede,
Cine nu, se întoarce cu faţa
La perete, în geamăt. Şi-ngheaţă.
BORIS MARIAN
Ewitt
Poemul Ewitt
Simone de Beauvoir, Jack Keruak, un ac,
Pablo Casals, Alsacia, Als Ob, Che Guevara,
Chiștocul de țigară, Marlene Dietrich,
Misterul lui Dimitri, Truman Capote,
Mașina decapotabilă a lui Al Capone,
Grace Kelly, chiliile din ceruri, Marlon Brando,
Orlando, Arthur Miller, Marylin Monroe, Morgan,
Rockefeller,, Rudolf Nureyev, Lacul Lebedelor,
Nixon, Hrușciov, morcov, cartof, De Gaulle,
John Kennedy, Jacqueline cu spatele gol,
Arlington, direct din avion.
Boris Marian
Simone de Beauvoir, Jack Keruak, un ac,
Pablo Casals, Alsacia, Als Ob, Che Guevara,
Chiștocul de țigară, Marlene Dietrich,
Misterul lui Dimitri, Truman Capote,
Mașina decapotabilă a lui Al Capone,
Grace Kelly, chiliile din ceruri, Marlon Brando,
Orlando, Arthur Miller, Marylin Monroe, Morgan,
Rockefeller,, Rudolf Nureyev, Lacul Lebedelor,
Nixon, Hrușciov, morcov, cartof, De Gaulle,
John Kennedy, Jacqueline cu spatele gol,
Arlington, direct din avion.
Boris Marian
Mâine
Cântec pentru ziua de mîine
Un pahar se sparge, aminteşte de copilărie,
Peste drum atârnă o eşarfă neagră,
Luminile ard priveghind luna
Sau sufletul unui vecin ce coboară,
Şarpele dormitează în junglă,
Aici umblă şoarecii, şorecarii,
Fumul rău de ţigară îmi umple gura,
Eşarfa de peste drum mă absoarbe,
De când nu mai sunt tânăr, Doamne,
De o noapte sau poate de o mie de ani?
Inţelepciunea nu se apropie, doarme,
N-o treziţi, închideţi bătrânul pian
Boris Marian
Un pahar se sparge, aminteşte de copilărie,
Peste drum atârnă o eşarfă neagră,
Luminile ard priveghind luna
Sau sufletul unui vecin ce coboară,
Şarpele dormitează în junglă,
Aici umblă şoarecii, şorecarii,
Fumul rău de ţigară îmi umple gura,
Eşarfa de peste drum mă absoarbe,
De când nu mai sunt tânăr, Doamne,
De o noapte sau poate de o mie de ani?
Inţelepciunea nu se apropie, doarme,
N-o treziţi, închideţi bătrânul pian
Boris Marian
Pleiade
Pleiade
Despre Pleiade, draga mea, s-a scris,
Nu te gândi la poetaştrii din Paris,
Îi spunem noi, probabil, mai frumos,
Cloşca de are pui, roi luminos,
De câte ori priveam şi număram,
O sărutare îţi furam şi îţi dădeam,
O sută douăzeci de sărutări,
Până când zorii se trezeau în zări,
Iar Taurul tot nemişcat era,
Pe unde eşti, îţi aminteşti, iubita mea?
Boris Marian
Despre Pleiade, draga mea, s-a scris,
Nu te gândi la poetaştrii din Paris,
Îi spunem noi, probabil, mai frumos,
Cloşca de are pui, roi luminos,
De câte ori priveam şi număram,
O sărutare îţi furam şi îţi dădeam,
O sută douăzeci de sărutări,
Până când zorii se trezeau în zări,
Iar Taurul tot nemişcat era,
Pe unde eşti, îţi aminteşti, iubita mea?
Boris Marian
Alte poeme
Veșnicul profesor
Trecând pe lângă un zid,
O pasăre i-a căzut la picioare,
Profesorul nu a rostit
Cuvinte ce pot să omoare,
Paralel cu zidul s-au dus
Pașii lui de om cumsecade,
Părea un Ulise sedus
De propiile lui Ulisiade,
Părea un Matusalem
Inaintând prin moarte și vremi.
Profesorul nemuritor
A venit pentru mine ceasul cel bun,
Un semnal și-am pornit ca un tren cu cărbuni,
m-așteptați, n-am să vin decât foarte târziu,
v-am iubit și mai cum, dar un timp n-am să fiu,
poate-am luat pentru drum combustibil prea mult,
mă consum în ridicul, zadarnic tumult,
mă doriți ca pe-o flacără blândă veghind
un viitor mulțumit, ochiul meu suferind.
Psalm
De câte ori mi-am renegat ființa,
mi-am revăzut copilăria-n vis,
executat de propriile cuvinte,
sufletul meu zbura în Paradis
Ti-am respectat întotdeauna existența,
Doamne de ce-ai tăcut mereu?
Păcatele mi le privești cu-ngăduință,
Păgânilor le lași un zeu și-un eu
Iar versul Tu mi-l pui să spună
Tot ceea ce trece prin perversă mintea mea,
În timp ce buha nopții îmi șoptește
„Joci pân-la capăt ori nu mai juca”.
Poem pentru Madeleine
S-au golit nopțile toate,
Cufere cu galbeni , sparte,
Se mai văd urmele dinților în pernă,
Craterul viselor, pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, șerpi leneși, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate, mai crede,
Cine nu, se întoarce cu fața
La perete, în geamăt. Și-ngheață.
Boris Marian
Trecând pe lângă un zid,
O pasăre i-a căzut la picioare,
Profesorul nu a rostit
Cuvinte ce pot să omoare,
Paralel cu zidul s-au dus
Pașii lui de om cumsecade,
Părea un Ulise sedus
De propiile lui Ulisiade,
Părea un Matusalem
Inaintând prin moarte și vremi.
Profesorul nemuritor
A venit pentru mine ceasul cel bun,
Un semnal și-am pornit ca un tren cu cărbuni,
m-așteptați, n-am să vin decât foarte târziu,
v-am iubit și mai cum, dar un timp n-am să fiu,
poate-am luat pentru drum combustibil prea mult,
mă consum în ridicul, zadarnic tumult,
mă doriți ca pe-o flacără blândă veghind
un viitor mulțumit, ochiul meu suferind.
Psalm
De câte ori mi-am renegat ființa,
mi-am revăzut copilăria-n vis,
executat de propriile cuvinte,
sufletul meu zbura în Paradis
Ti-am respectat întotdeauna existența,
Doamne de ce-ai tăcut mereu?
Păcatele mi le privești cu-ngăduință,
Păgânilor le lași un zeu și-un eu
Iar versul Tu mi-l pui să spună
Tot ceea ce trece prin perversă mintea mea,
În timp ce buha nopții îmi șoptește
„Joci pân-la capăt ori nu mai juca”.
Poem pentru Madeleine
S-au golit nopțile toate,
Cufere cu galbeni , sparte,
Se mai văd urmele dinților în pernă,
Craterul viselor, pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, șerpi leneși, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate, mai crede,
Cine nu, se întoarce cu fața
La perete, în geamăt. Și-ngheață.
Boris Marian
Voi, cimitire
Voi, cimitire
Eu printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oamenii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri albi-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.
Boris Marian
Eu printre pietre mă preumblu,
De ce păstrați sub soare-un aer sumbru?
Oamenii vă vizitează fără teamă,
Căci niciodată străbunul n-o să geamă,
Iar eu aud un glas, mai multe, mii,
Voi, cimitire, niciodată nu voi fi
Ascuns sub piatra grea de titluri mari,
Eu voi alege cerul –cenușar,
Voi căuta în aștri albi-arzând
Lăcașul pentru sufletul-cuvânt.
Boris Marian
Israel
Israel
In Israel s-au mutat bunicii, nepoții,
Rădăuții, Adjudul, plânsetul roții,
Piatra Neamț, Botoșanii, petuni și molizi
Zmeurp, mure, fagii candizi,
Tălăngile vacilor, caimacul cel gros,
Câini ciobănești, mărfare cu țipăt spăimos,
Țigări de cincizeci de bani pachetul,
Anii de după război, alfabetul,
Acolo, în Israel miroase a portocale,
A cedru, a jasmin și migdale,
Acolo este un colț de stradă,
O umbră șoptind, o dovadă
Că bunicii uciși odinioară
Își poată sufletul pur ca o floare.
Boris Marian
In Israel s-au mutat bunicii, nepoții,
Rădăuții, Adjudul, plânsetul roții,
Piatra Neamț, Botoșanii, petuni și molizi
Zmeurp, mure, fagii candizi,
Tălăngile vacilor, caimacul cel gros,
Câini ciobănești, mărfare cu țipăt spăimos,
Țigări de cincizeci de bani pachetul,
Anii de după război, alfabetul,
Acolo, în Israel miroase a portocale,
A cedru, a jasmin și migdale,
Acolo este un colț de stradă,
O umbră șoptind, o dovadă
Că bunicii uciși odinioară
Își poată sufletul pur ca o floare.
Boris Marian
Curcubeu nou
Curcubeu nou
Curcubeu este tot ce privim fericiţi,
Cenuşiul – culoarea morţii, meniţi
Suntem morţii, dar nu renunţăm,
Precum iarba, copacii, Dumnezeule, dă-mi
Puterea de a nu fi nicicând disperat,
Să simt că sunt liber, mereu ne-mpăcat
Cu cei care vor să gândesc ca şi ei,
Din noi, curcubeule, culorile iei.
Boris Marian
Curcubeu este tot ce privim fericiţi,
Cenuşiul – culoarea morţii, meniţi
Suntem morţii, dar nu renunţăm,
Precum iarba, copacii, Dumnezeule, dă-mi
Puterea de a nu fi nicicând disperat,
Să simt că sunt liber, mereu ne-mpăcat
Cu cei care vor să gândesc ca şi ei,
Din noi, curcubeule, culorile iei.
Boris Marian
Rupestră
Rupestră
Iei prea în serios problemele,
Îmi spune profesorul, genele
Sunt mai importante, fii sobru
Cum sunt surdul şi orbul,
Rămâi în urmă, ascultă
Cum trec cuvintele ca nişte vulturi,
Cum trece iubirea liberă în cuvinte,
Rămâi în urmă şi priveşte –nainte,
Ia seama la sunetele muzicale
Împreunate-n corale,
Doamne, ce durere străbate
Trupul acestei lumi deşelate,
Vorbeam la telefon de o oră,
În pâlnie se aciuise o gânganie carnivoră,
Care ne rodea încet creierii, amintirea,
Semănam cu picturile de la Altamira.
Boris Marian
Iei prea în serios problemele,
Îmi spune profesorul, genele
Sunt mai importante, fii sobru
Cum sunt surdul şi orbul,
Rămâi în urmă, ascultă
Cum trec cuvintele ca nişte vulturi,
Cum trece iubirea liberă în cuvinte,
Rămâi în urmă şi priveşte –nainte,
Ia seama la sunetele muzicale
Împreunate-n corale,
Doamne, ce durere străbate
Trupul acestei lumi deşelate,
Vorbeam la telefon de o oră,
În pâlnie se aciuise o gânganie carnivoră,
Care ne rodea încet creierii, amintirea,
Semănam cu picturile de la Altamira.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
