Poem pentru Madeleine
În amintirea madlenelor mâncate la bufetul spitalului
S-au golit nopţile toate,
Cufere cu galbeni, sparte,
Se mai văd urmele dinţilor
In pernă, craterul viselor,
Pe scândurile rupte, licheni
Au crescut, şerpi leneşi, Madeleine,
Se-nvârt palele, orele, zorii,
Unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni, dar ce bem
Inainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede
Nici un duh, cine poate , mai crede,
Cine nu, se întoarce cu faţa
La perete, în geamăt. Şi-ngheaţă.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Am citit cu mult interes, aceste poezii , mi-au placut foarte mult si astept sa mai postati. Mi-e greu sa comentez fiecare poezie in parte si ma rezum la unul general si simplu si o remarca : Ma-au incantat expresiile filozofice si metaforele folosite cu simt cultivat Pacat ca astazi sant din ce in ce mai putini poeti si mult mai putini cititori .Sant unul dintre putinii "consumatori" de poezie .Am si eu cateva incercari pe blogul meu-Oaza de inspiratie.
RăspundețiȘtergereCu stima ! Marin Ene