Văd că te-ai ridicat din pat, am și eu o dispoziție comsicomsa, vorba

Văd că te-ai ridicat din pat, am și eu o dispoziție comsicomsa, vorba irlandezului din Bolintin. M-am căsătorit din dragoste, eu am iubit cam toate fetele și femeile cu care am avut cel mai mic contact, mă refer la sentimente, nu fac caz de alte relații. De aceea te-am întrebat - tu scrii poezie erotică 99%. Cui te adresezi? Unui spirit dominant? DAR NU SCRII POEZIE RELIGIOASĂ, NICI FILOSOFICĂ. Știu să citesc poezia altora mai bine decât pe a mea. M-am considerat un geniu până la 30 de ani, apoi am încetat să mă mai întreb, poezia a devenit o boală. Acum m-am trezit cu un idol - iluzoriu, desigur, nimeni nu este perfect - ILM. Te deranjează? Am răbdat mai mult. decât poți să-ți imaginezi. Tu ești fericită. așa cred și așa ar trebui să fii. Oamenii fericiți nu scriu poezie, nici proză, sunt matematicieni, etc. Deci - ești fericită? Ai să întrebi ce este fericirea? Nu știu, este ceva , o fractură de secundă, atât ține. Noi nu prețuim secundele, dar fracțiunile? Acum nu sunt fericit decât foarte rar. Nu mă supără faptul că nu sunt în fruntea breslei scriitorilor, nici în primul pluton. Am primit unele laude de la oameni pe care i-am prețuit, mulți au murit. Sunt nefericit că timpul ca și pielea de sagri se duce. Nu știu cât te voi mai ... deranja. Mi s-a părut destul de crudă experiența cu tăcerea ta . Te-am felicitat de 5 mai 2016, ai spus mulțumesc și bye. De pildă , când a plecat fiul meu în America, în 1992 , mă suna des, apoi tot mai rar, apoi foarte rar. M-a necăjit mult, am cerut cu „dreptul” meu de antecesor să mă sune cel puțin o dată pe săptămână. De atunci , beseder ( OK, în ivrit). Cu nepoții am discuții rare și greoaie, eu nu scriu fluent engleză, eu știu asta și merge greu, dar nepotul Leo, de 23 de ani ține la mine, ne-a vizitat în 2014. Te-am plictisit, nu cred că ai să răspunzi la cele două-trei întrebări, adică, cui te adresezi, dacă ești fericită și dacă te deranjez. OK? l PS. Sunt mai bun decât crezi, iar CA MEDIC AȘ FI FOST O SOMITATE, eu știu? oricum SUNT UN ÎNCREZUT IREMEDIABIL. Mă cert ușor și iert repede. Domnul mă va judeca. Nu cred în El, că nici El nu crede în mine. Cred în altă viață, asta da.

Proba de foc

Proba de foc După ce am citit pe săturate marile poeme și semi-proze ale vestiților scatologi, culingviști, testicofreni, alți castrologi vestiți,am trecut la amintiri mai plăcute despre acarul Păun care era un șef foarte bun, repeta ab ovo, ad mala, și cita doar din Dalai și Lama. Un adjunct ceva mai zelos, pe nume Udragomos scria, judeca, ștampila, doar Ali Baba-nțelegea, acum el umblă în lanțuri, există în viață suspansuri, colunii- străbunii plângeau, pe chelia lui aruncau ceva ca un clei mai infect, nu mă credeți, căutați pe prefect, i se dă uneori câte-un liber, el merge la barul Ninive, sunt acolo femei mai bărboase, că din toate sunt cele miloase, avea amicul opt stânjeni, scria poeme cu înjeri, avea un mormânt pregătit, pentru clipa de la sfârșit,mai avea o carte aleasă de Trismegistul culeasă, vindea talismane la vamă, l-a prins Abigor, n-avea mamă, nici tată el nu avea, se născuse dintr-o chiftea, frumos cavaler , cu o lance cât degetul mare al lui Pancho, mai cita din Suidas, profetul, până ce-l umflă Parchetul, el la Mantua și Salamanca avea pile, lupta și cu ranga, unii spun că-l chema și Adam, dar în acte scria Pam-pam-pam. Ați văzut în Scotlandia zidul cel vrăjit construit de Astridul? Nu mai dați cu agheazmă întruna, se udă scrierea Postuma, Agripa , cel cu viroza a ajuns ministru la Ptoza, Al Boraq, iapa sfântă trăiește, de mai multe veacuri și crește, alchimic, se zice, cu stimuli, Algol, vraciul în toate e primul, Alocer , mereu locul doi, producea salam de Pleșcoi, amazoanele mele duioase, nu mai râdeți, sunteți mai frumoase când priviți cu asprime pe texte, vine contele –geniu Alexe, ametiste le dă bietul conte, nu mai re nici cont și nici monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii „măi, băiete”. Am de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și te face artist, că nu te mai spală trei ape, de foc cum să te scape apocalipticii paznici, securioși sau obraznici? BORIS MARIAN