Aveam un mesaj ca un masaj, Adică un gaj ca un garaj, Acel zid, acea mimoză, O găină și o proză, Niște meandre, niște ceară, Cine cere n-o să piară. Cel ce nu văzuse- oceanul Are-acum cecul și banul, Iguane vede-n vis, Precum medicu-a prescris. Acrobatul e frumos, Trei costume și un os, Ultimii la coadă-s corbul, șalul andaluz și sorbul, în hotel cineva moare, dar la cinema e soare, la război nu-i loc de vis, o , Sesame, ai închis, trei tăblițe cântă-n strană, nu te-ascunde după blană, un balaur, opt carate, mama broaștelor curate, animale sferoide, șerpii nu mai fac partide, nici himere, nici sirene, ia-mă Bebe, ia-mă nene, nimfele se duc la bal, Phoenix trage un chintal, Monstrul Aheron e plat, Faust este apostat, Calul alb devine negru, Se lipește de un cedru, Ochi de câine tare-albaștri Ne privesc, din pod cad aștri. Zilele sunt număr prim, Mane, Tekel, Ufarsim. Zilele, numai în versuri, De la mers, pluralul mersuri, Moare cu fiecare vers, Ca o lacrimă de pers. Zic și eu ex nihilo nihil, ceea ce înseamnă Bill, Se îngăduie și forma Torna, fratre, torna, torna. Cred în Soare și Oțel, Dar mai mult eu cred în El. Mâine va fi un adaos Fericit? Who knows? Who knows? BMM

Acel zid, acea mimoză

Acel zid, acea mimoză Acel zid, acea mimoză, O găină și o poză, Nește meandre, nește ceară, Cine cere n-o să piară. Cel ce nu văzuse- oceanul Are-acum cecul și banul, Iguane vede-n vis, Precum medicu-a prescris. Acrobatul e frumos, Trei costume și un os, ultimii la coadă-s corbul, șalul andaluz și sorbul, în hotel cineva moare, dar la cinema e soare, la război nu-i loc de vis, o , Sesame, ai închis, trei tăblițe cântă-n strană, nu te-ascunde după blană, un balaur, opt carate, mama broaștelor curate, animale sferoide, șerpii nu mai fac partide, nici himere, nici sirene, ia-mă Bebe, ia-mă nene, nimfele se duc la bal, Phoenix trage un chintal, Monstrul Aheron e plat, Faust este apostat, Calul alb devine negru, Se lipește de un cedru, Ochi de câine tare-albaștri Ne privesc, din pod cad aștri. BMM

Tratat despre ce a fost

Tratat despre ce a fost Cretanii și laponii au fost cele mai civilizate popoare ale lumii. Cretinismul( N.B.a nu se citi altcum) a apărut mult mai târziu. Valery nu spune altceva. Pherodai și Multucide au scris cărți serioase despre acele lumi. Pluton, sufiștii, demizeii dispăruseră. Senilatul a fost introdus în secolul II, înainte secolului I, pentru cei ce uitaseră adresa de acasă. Picero a criticat această nestare de lucruri. Între cetățeni se aflau unii centripeți, alții centrifugi, ei nu se întâlneau decât la alegerile generate de haos. Împuratorul a fost urcat pe un tron pe tri picere și aruncat la fiecare zece ani la groapa cu șobolani. Răcorica nu era la mare trecere. Sucrazitul corupea tineretul de la doi de viață. Stoiciuccii nu erau de acord. Artrizii și artrozii păzeau porțile orașelor, dormind îmbrăcați pe pragul lor înalt. Cel care a făcut-o de oaie a fost bietul Oedipiente, că nu știa fente. Au apăru sporturile de tot felul, precum apoloul, dioniboxul și kukareku, un sport adus de pe muntele Venus. Pe mulți îi atrăgea tragetarea, dar și comixurile erau prețuite. Moise, prezentat cu coarne, din prostia unui corijent, a ferit oamenii să dea cu oiștea-n gard. Islamul cel blând a început să se ocupe de Afructa, Săpunia, luară Ștofmanbulul, apoi veni Nea Bulione de lămuri cum stau lucrurile. Nu înainte ca un rege cam henritic să decapiteze într-o noapte paișpce neveste durdulii. Asta fuse. Nu mai punem la socoteală cele două burdușeli mondiale, din veacul trecut, care îngropară cam peste o sută de milioane de oameni fără nicio vină. Așa vru Scaraoțki, mama lui de idiotolog. Acum trăim în lebărtate, cine nu o suportă să meargă pe Marte. Am zis. BORIS MARIAN

Un adevăr

Un adevăr Un adevăr nu este frumos și nici urât, El poate fi un uger, dar poate fi un rât, Îmi explica în taină profesorul, șoptea, Dar auzeam cireada pe uliți cum trecea, mirosul cald de baligi și lapte și lapte nebăut și turme mohorâte în aerul stătut. Dar nu asculți, el strigă, îmi pare c-ai visat, și ca să mă trezească urechea mi-a mușcat. Apoi, încet, încet pe Cale a pornit, Dând Nume fiecărui asinus priponit, ATOT- PREZENT se pare că este un mister, Individual și totuși simțit aici și-n cer, se vede strălumina desprinsă chiar din Trup, El tulbură și joacă în aer un tulup, De nepătruns temeiul, e Poarta către Rai, Niciunde nu sfârșește, nicicând primind nu-l ai. BORIS MARIAN

Pirul- poem în proză pe o roză

Pirul- poem în proză pe o roză Înșelată de soțul ei, Bob, cu medicinista-batista Gaby-Baby, Lola-Corola caută o compensație- rație în brațele- rațele vărului Titu- Pilitu, care însă și el, mișel, captat –ratat de aceeași prietenă a casei din Scropoasei nu admite mite, nici ca soția să-l trădeze cu coafeze, acest drept- inept avându-l numai el- voinicel. Lola- Corola se sinucide cu un caporal pe post de pumnal. În acest timp, Ana- Borcana, iubita lui Mircea-Elicea și mai târziu fratele soției acestuia, care acestuia, întreabă un drumeț. Ei bine, se sinucide și el, la fine, spre confirmarea blestemului bunicei din Ohio, mama fiind întoarsă acasă după o lungă absență de la subiectul-esență, logodnicul nu spune nimic atunci când este răpit cu aprobarea sa la vila Luminița. Se reține din text faptul că gura cuiva burează dor, deși râsul altuia pe suflet îi șivoaie, trupul șopotă plâns, carnea se bătătorește țol, o zăpădire nemaivăzută se lasă din cer, undoiarea nu are suflare, meu, seu , greu , Mardoheu, sfârcuri doldorate zboară prin aer, pleoapele mâinilor nu se mai văd, zăbrelele degetelor opresc năvala, mâini înghiocate înalță rugi și fugi, casa chihlimbară începe a vorbi pe limba castravetelui, aur obrintit nu se mai caută, amploarea de rai terestru nu se mai poate, cetluirea cu aromă specifică, naivă îngerire, etc. No more, spuse yankeul din liceul Sf. Sava. Brava. BMM

Că-mi trec zilele

Că-mi trec zilele Că-mi trec zilele ca fumul, Oasele-mi sunt reci ca scrumul, Precum iarba de-i tăiată, mi-este inima secată, zice Dosoftei superb, înțeleaptă vorbă, verb. Iha, prihihu, aleanul Adăugă Budai-Deleanu, Cu armata lor vitează, Parpangheli smintesc necazul, De tulpină și-o fetiță Ne șoptește Ienăchiță, Văcăreștii plâng de frig, ca piloții într-un MIG, de iubire-i vorba, rază ce străpunge și scanează, moare jindios sărmanul, iubărețul Mumuleanu, geme greu de jos poporul, jugu-i greu, adânc fiorul, frumusețe din ruinuri, caldă-i inima în imnuri, fata-i gigătă la stat ca nuiaua dintr-un gard, zburătorul știe bine cum iubești Cantacuzine, Nastratin are-o zicală De te fierbe ca-ntr-o oală, Domnitori demni și domnițe, Săbii aprige, cosițe, Apoi Dan e căpitanul, Stă de strajă moldoveanul, Cad redutele și turcii Risipiți în umbra crucii, Vrea țăranul să-și ia glia, Lupta-i grea, birocrația, Dar adânc, din altă viață un Luceafăr se înalță. BORIS MARIAN