Începe ziua
Când mintea mea e limpede
Ca zarea după ploaie,
Atunci eu pot privi şi moartea-n faţă,
Chiar dacă ştiu că am făcut-o de oaie,
Eu aş porni-n pelerinaj la Sfântul Munte,
Dar el se mută tot mereu, spre alte zări,
Am pletele cărunte,
De-aş fi ca-n prima zi,
Altfel aş fi? Nu ştiu şi nu voi şti.
Am să mă schimb,
Sufletul, în timp,
Cum îmi cade unghia,
Cum mă duc la Umbria,
Privirile voastre,
Pietre aruncate-n fereastră,
Voi alerga după un autobuz,
Voi fi confuz,
Voi întreba, „Domnule Mofluz,
Ce mai face femeia
Pierdută acum câţiva ani,
Lângă poarta mânjită cu catran?”.
Boris Marian
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu