triptic

Triptic



I.

Zâmbeşti ca un prunc înaintea

descătuşării din vis,

zadarnic aş vrea doar cu mintea

să-mi stăpânesc ochiu-nchis,

în mine, în inima care,

bătând nebuneşte, cerşind,

îţi caută cu viclenie

dorinţele, şarpele –jind.



II.

Peisajul alb ca nudul zărit cu ochii-n spasme,

strălucitoare neaua, pământ topit în lapte,

viaţa mea trecută e numai un generic,

viaţa mea viitoare, un astru-n întuneric,

viaţa mea e-o boală, ea pâlpâie-n cuvinte,

eu am chemat un şarpe

din versuri să m-alinte,

îţi aminteşti, iubito,

pe când erai regină

şi în întreg regatul

doar noi eram lumină?



III.



.

Am fost bătrân, acum întineresc,

am renunţat la băutură şi ţigară,

devin tot mai curat, mai îngeresc,

când voi muri, veţi spune, uite zboară,

se luptă inima ca un balaur fumegos,

e pregătită barca, trecem Styxul,

în ultimul moment renunţ,

sunt mai prejos de acest gest,

prefer să-mi caut pixul,

hârtia, lampa, cărţile din raft,

cu moartea nu fac Bruderschaft.



Boris Marian