Minunatul poem – 2 S-a scufundat apoi a ieșit la suprafață, Brusc, lângă el, o nereidă, O făptură- minune, A vrut să-i vorbească, Ea s-a scufundat, a căutat-o în adânc, A zărit-o din nou, „Nu mă vei ajunge”, a spus ea, „De ce, ești rănită, unde alergi?”, „Mai departe, în adânc, dar te voi iubi mereu”, i-a răspuns, el mereu a căutat-o, iar eu nu mai știu cum a fost, s-au văzut? S-au iubit? BORIS MARIAN