Autoparodii

1.

 

Nepoate-ți scriu, poate nu scriu,

Despre Marchizul cel de Sade,

El multe gaițe a prins,

Marchizul cel de Sade.

Nu-i lua exemplul, un tangou

E mai frumos, o-go-go-go.

Pe doctor Habarnam să-l iei,

Pe cheiul Senei, vrei?

O thursdayparty  poți juca,

Mai vin vreo patru frați,

Te taie în bucăți, tranșat

Vei merge la Urlați.

Viața e un vis cu bis,

Dacă mai ții regim,

Eu doar atât mai am de scris,

De n-am murit , murim.  

Și cu sergentul zece știm

Că noi nu am ucis.

 

2.

 Viața durează mai mult decât crezi,

Cine a văzut un huhurez?

Din patru vase, unul e plin,

Nici dinamită, dar nici venin.

Cauți o soluție, dai de necaz,

Mama natură  oferă și praz,

Viciul ascuns rodește în rai,

Orice aduni se socoate și dai.

Răul din rău devine  un mit,

 te-obișnuiești pe la sfârșit,

nici începutul nu e prea bun,

ori e suspect , nici corb , nici  colun,

dacă deschizi o fereastră în zid,

sigur norocul te-a părăsit,

numai iubirea e ca un copil,

râde și plânge fără de stil.

 

3.

Avem ceva de făcut,

Viața de-apoi  să aștepte,

Martorii  umblă tăcuți,

Moare și moartea pe trepte.

Mai e un poem de rescris,

Mai  e cineva, ne iubește,

Ceva a rămas dintr-un vis,

Gerul ne suflă  în dește.

Iubito, rămâi unde ești,

Valuri și nori , fie, zboară,

    Încă privesc din povești

Fecioarele nemuritoare.

BMM