Păunii

Păunii Păunii dorm în vechiul pian, Mai ai poemele de-un an? Azurul – un sicriu albind Te fură azi, mein liebes Kind. Păunii țipă, ce isterii, Se desfășoară-n miezul verii? Iubita mea e prea departe s-audă strigăte, dar șoapte? Mi-a fost lumină, cântec, dor, Acum a devenit un nor, Nu-s răbdător, poate revine Iubita mea de la Rovine . Un violoncel am să-i aduc În poala cu parfum de nuc, De-o să mă-ntrebe toți vecinii, De unde piane , clavecine, De unde vine el, ciudatul, Ce-l știe antic Eufratul? Ce-a scris în taină psalmi, cântări, Iubită vei veni din zări, Să te privesc, să nu re-ating, Doar să privesc și să mă sting. BORIS MARIAN