Un visător nu pierde

Un visător nu pierde Un visător nu pierde niciodată, Patul lui Procust nu e pentru el, Ambițiile deșarte, vorba – plată La schimb cu sentimentul - anofel. Iubito, tu ești doar femeie, Femeie, tu ești doar un om, Iubire, tu ești doar scânteie, În ochii Creatorului – atom. Părea o părăsire, păsărire, Un fir de grație spre gloria din bolți, Cum strălucește aurul subțire, Ne despărțim, un duh pândind la colț, Vor fi iar veacuri rătăcite, E prea departe visul, unii spun, Pașii slăbesc, iar șoaptele-s sleite, șirag de lacrimi, diamant – săpun. O nouă zi, o nouă înviere, Doi tineri renăscuți din haos-lut, și-au dat un loc sub orbitoare sfere, Domnul a râs , vitraliile sunt scut. Paharul s-a golit într-o clipită, Cu toții au băut din el, Iubirea nu e doar ispită, Credințele sunt de un singur fel. BORIS MARIAN