bun

Vizionări: 165 APRIORICA Fiecare crede că nu greșește, dar și Tu, Doamne, mai greșești uneori, și mai cum. Există Etica lui Spinoza, Etica religiosului, , Etica omului pus în ștreang, Etica vânătorului, a vânatului, Doamne, învață-mă ce să fac. Ura dă putere pentru a construi un iad în loc de rai, în care intră cei răi și cei buni laolaltă, spunea profesorul, nemaiținând cont de șirul lucrurilor, de calendar, avantajul statului pe loc rezultă din posibilitatea de a alege, PE CÂND MERSUL ARE O DIRECȚIE, care poate fi de la început cea bună sau cea rea, de pildă, astăseară nu mai merg acasă, nu mai merg nicăieri, nu mai deranjez pe nimeni, rămân aici, pe loc, e ca și cum aș fi murit… Spuse visând o herghelie de cai sub stele. Dar nimic nu se împlini, iubita veni să-l ia cu mașina și el îmi lăsă în palmă in bănuț pe care-l păstra să treacă Acheronul. ************************************** Eu îmi sunt părinte și mormânt, Spuse profesorul, dar acesta este abia începutul, Un necaz nu vine singur, ci însoțit de o bucurie… Sunteți într-o stare minunată, i-am spus, durerea s-a ascuns, Aproape că a dispărut, este o adevărată beție A puterii de a vă stăpâni, puteți ajunge Chiar la începuturi , și eu vorbeam înainte Fără să observ că profesorul deja încheiase Jos, în stradă, procesul verbal despre propria sa Cădere de pe fereastră , corecta chiar Unele mici greșeli de exprimare. , 　 |

　

　



Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,

Acel zid, acea mimoză,

O găină și o proză,

Niște meandre, niște ceară,

Cine cere n-o să piară.

Cel ce nu văzuse- oceanul



Are-acum cecul și banul,

Iguane vede-n vis,

Precum medicu-a prescris.

Acrobatul e frumos,

Trei costume și un os,

Ultimii la coadă-s corbul,



șalul andaluz și sorbul,

în hotel cineva moare,

dar la cinema e soare,

la război nu-i loc de vis,



o , Sesame, ai închis,

trei tăblițe cântă-n strană,

nu te-ascunde după blană,



un balaur, opt carate,

mama broaștelor curate,

animale sferoide,

șerpii nu mai fac partide,

nici himere, nici sirene,

ia-mă Bebe, ia-mă nene,



nimfele se duc la bal,

Phoenix trage un chintal,

Monstrul Aheron e plat,

Faust este apostat,

Calul alb devine negru,

Se lipește de un cedru,

Ochi de câine tare-albaștri

Ne privesc, din pod cad aștri.

Zilele sunt număr prim,


Mane, Tekel, Ufarsim.

Zilele, numai în versuri,

De la mers, pluralul mersuri,

Moare cu fiecare vers,

Ca o lacrimă de pers.
Zic și eu ex nihilo

nihil, ceea ce înseamnă Bill,
Se îngăduie și forma
Torna, fratre, torna, torna.

Cred în Soare și Oțel,

Dar mai mult eu cred în El.

Mâine va fi un adaos

Fericit? Who knows? Who knows?

　

*****************************

　

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
********************************

Copitele bat, țacv, șac ,

Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Ghețarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarășe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiți, totuși caii, oamenii mor

În orice secundă sau uneori,
Zilele trec , revoluții, se uită
Cine împușcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri , Vladimiri,

Jungla se mută în albe Sibiri.
**************************************

Apoi, frate aprioric,

Ori oprești, ori mergi spre glorii,

Fraged visul se usucă, ,
Unul cade, altul urcă,
Amfore se dăruie,
Celui care stăruie,
Ramurile goale, scurte

Nu ajung să ne încurche,
Felinar electric, bre,

Dai cu capul de cișme,

dar femeia-ți dă de toate,
carne, ghete, brânză , lapte,
univers speculativ,

să nu șifonezi un tiv,
trei opinii și-un cartof,

tu comandă Stroganoff.
BMM

Înțelege, tanti iubesc o fată din popor


Fossoli di Capri, o, Maria și Mario,

Întrebare – e un uomo? Ce să fie? Gastronomo.
SIVA, SIDA și Dalida se plimbau cu Carmelita,

Tregua, tregua familiare, timpurile-s în schimbare,

Biograful biolog rupse-și mâna-n Topolog.

Piemontul piemontez în pioneze îl montez.

A murit, s-a aruncat, sincucis ori preschimbat,

știrea este oricum falsă că aseară joacă salsă.
Ana Cronique bate sonic, ea plonjează în iubire,
Precum umbra-n monastire. Ah, absurdule, ce faci?

Feacienii mâncă raci. Între Viena-Budapesta
Își pierdu Vasile vesta, nu e bai, că bani n-avea,
Erau la Ali Baba, o polemică e totuși, de ce se opri pe Trotuș?
Sunday Times de ce nu scrie despre pensie, simbrie?

Homeless e un fel de a fi, revoluționari –copii.

Mozolea și Mussolini, un da Vinci în bikinii.

Deficitul e de stimă, nu aduce nicio rimă.
Gafele minore, jafuri cam majore,

Flux în sud, uitare, nord, urlet surd de la babord.

Madame Loty-plastilina ne arată ghilotina,
Mozaicuri devin gri fără nici un amnesty,
Nebun extrem și mult prea sfânt,

Bate inima-n pământ.
BMM
E noapte, e noapte, e noapte,

zorile sunt departe,

florile nu sunt moarte,

revolverul cu versuri -doar șoapte.

Parcă o spaimă cuprinde,

oglindă,oglinzi și oglinde,

regate, regine, fregate,

iubește-mă, Lise, e noapte.

bmm