Capul meu este ca un clopot

Capul meu este ca un clopot

Capul meu este ca un clopot
Plin de idei și sunete,
Mă sting încet în propria uitare,
În secoli, câțiva au spus câte ceva nou,
Inclusiv Dumnezeu, restul, noi, aceștia,
Repetăm papagalicește cele știute.
Sunetele se prefac în strune,
Floarea revenită pe ram este un fluture.
Magia pietrei anunță mari prăbușiri.
Nici o corabie nu a revenit, aceeași.
Asediat, creierul meu nu se predă.
Mai am de descifrat propriile hieroglife.

x x x x x x x

Cine nu se reculege, cine nu crede,
Cine nu respectă ordinea lumii
Să fie bătut cu pietre
Până când va deveni o piatră vorbitoare.
Acesta sunt eu.
Pune urechea, trecătorule,
Vei auzi basme uitate,
O mie și una de zile,
O mie și una de rugăciuni
Pentru pacea ta și a mea.
Apoi, de undeva o să răsară
Floarea de colț,
Catifeaua înțelepciunii.

Xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Moartea adună cu mult sârg ,
E harnic timpul,
Noi – mai leneși,
Sângele rubin se face,
Toți urcăm și coborâm odată,
Numai Nebunia scrie versuri.
Iar Iubirea este haina ei.
Hai, iubito, ne scăldăm în aer,
Soarele trădează, luna tace,
Hai, iubito, ne salvăm
„gură la gură”,
Doar să nu murim.

BORIS MARIAN