Șarpe delicat și veninos

Șarpe delicat și veninos

I.
Te văd alergând prin pustiu,
O sentință fatală, echipajul e gata de drum,
Să pornim,
Aventura-i mereu sub semnul divin,
Fără goarne, un tropot ne duce la mal,
Apoi vom intra-n oceanul natal,
Ne inundă, iar valul lovește-n urechi,
Vom ajunge epave-n adâncul străvechi,
Altă lume, culori minunate-s jur,
Întuneric deplin, strălucim pe contur.

II.
Cei care mor nu mai văd lutul,
Umbre ușoare poată sărutul,
Urcă solemn spre Tronul cel Veșnic,
Veșnică-i viața, flacără-n sfeșnic.
Nimeni n-a spus cum e pe-acolo,
Are dreptate cinstitul Apollo,
Chiar Dionysos nu prea greșește
Când soarbe vinul și se iubește,
Crezi cât poți crede, e sfâșierea
Noastră lăuntrică, aștepți mângâierea.

III.
Purtând o spadă nevăzută,
Încoronat cu lauri, trec
Pe o cărare prea bătută,
Dintre zevzeci, cel mai zevzec.
Iubite umbre mă-nconjoară,
Voi merge-n insule, comori
Așteaptă, eu nu doresc aur,
Doar liniștea între culori.
Hermodius îmi e tovarăș,
Eu fac libații pentru morți ,
Nu-i nici o pierdere prea mare,
Primesc orice cade la sorți.
Păstrez doar cântecele-nalte,
Iubirea celei ce-a trădat
Pe mine însumi cu un altul,
Care am fost tot eu, altdat.

IV.
Noi inspirăm ploile, copacii, munții,
Păsările, norii, fluturii, soarele,
Îl inspirăm și pe Dumnezeu
Uneori, dar expirăm aerul văduvit
De ploi, de copaci, păsări și Dumnezeu,
De aceea când săruți, încerci să nu mai respiri.

Boris Marian 25 sept. 2011