Prăpastie
Jocul privirilor, privighetoare, priveghiem pe cel ce nu moare, Kant e în
flăcări, nici Schopenhauer nu ne oferă nici bani și nici aur, declinul este în
noi, nu scăpăm, caută o slujbă la Birmingham. Cad și imperii, ard biblioteci, zece
miliarde vom fi, multe zeci, dar suntem singuri, goi și aprinși, dragoste poți
face și-n ginși. Ah, poezia, muzica, Mahler, poate citim uneori și pe Paler,
poate un Brown, Biblia știe, Lilith
revine cu drept de soție. Viața se scurge ca fluviul Don, ne scufundăm,
izvoarele dorm și totuși, și totuși nu pierdem totul, ascultă-L pe Domnul, e
poliglotul, e cald, este rece, e bine, sunt viu, știu doar trecutul, viitorul nu-l
știu, stăm în celule, nu ne vorbim,
mergem acasă, poate murim. Pâine a anilor
cei timpurii, unii-s flămânzi ori durdulii, gheața adusă cândva în camioane, iar înăuntru cadavre,
lighioane, iară pe ziduri atârnă
picioare, mâini și organe, carne din carne, doi disperați au sărit de pe pod și-au
revenit cu schelete cu tot, frunza ascunde
sexul, berbantul, ne invadează patimi, desantul, iar Lohengrin e motanul
lui Nero, ce spui de asta, frumoasa mea, Vero? Knecht și cu Kafka ne-au dus în eroare, noi
vom pluti ca meduzele-n mare, Ludi magister, țurca-i mai bună, lupa și țuica,
cântați-ne-n strună.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu