De dragoste
și alte năbădăi
Creație prin
Tăcere, Tăcere prin Zicere, zicere prin contra-zicere,
De ce te
temi? Te poți smulge din vâltoarea vieții,
Spre a te refugia cu mine pe insula mărită,
Lesbos,
ți-e dor îmi
spui, dar nu-mi acorzi două clipite,
noi sunt
orbi, noi nu ne vom vedea nicicând,
Lucide,
dar noi
simțim mai mult, ca orbii,
cine iubește
o ființă doar cu poza ei
în bluză
roșie ca sângele-nchegat,
cu poeziile
ei luminoase, mari acorduri,
de orgă zici, pe orgă te-aș iubi,
ai dat, ai
luat cuvinte, n-ai venit,
lucinde,
nici irizate clipe, când nopțile-s
mirări ,
ești peste
tot și nicăieri, la doi-trei pași,
în depărtări, mi-e dor de ceea ce n-am avut,
las umbra,
gândul împrumut,
ia-l, joacă-l,
este el, sărută-l tainic, e mișel,
e duhul meu,
e peste tot,
pe trupul
tău, cu tine voi avea nepot.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu