Orchestra
Orchestra cânta un vals trist și mincinos,
Orga electronică plângea, clarinetul chiuia de durere,
Toba gemea, viorile se
sfâșiau între ele,
Ea nu venea. Zâna cea rea.
De secole el aștepta, devenise o piatră în drum.
Se încurcau în el. L-au aruncat într-un râu,
Apele s-au umflat, au inundat locurile,
Oamenii au simțit că-i blestem.
Tăcere, oameni buni, se auzi Vocea.
Tăcerea e singura care nu minte.
Un fluture a trecut
mângâios, eu sunt inima lui,
A rostit, nimeni nu l-a crezut, dar l-au lăsat
Să zboare. Orchestra și-a reluat valsul. Alt vals,
Alte perechi, dar nimic nu se schimbă.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu