Ca o rugăciune

Ca o rugăciune

1.

Ca o rugăciune  în plin deșert,

Astfel scriu, este un fel de biblie,

Înving durerea, par a fi liber,

Sunt doar o cărămidă din zidul  cunoașterii,

O urmă neîndoielnică, iarbă scrisă  de Dumnezeu,

Privim și mergem, ora nu are soră,

Stelele nu întreabă de tine, bufnițele te privesc  apatice,

Te duuuuci, unde?  Adevărul este doar o părere.

2.

 

Un don Quijote blând și iertător,

Aproape sfânt,   deși e muritor,

Visez noi aventuri în alte lumi,

Unde au dispărut cei răi și buni.

Nu am regrete,nu mă vait nicicum,

Tot ce-am iubit sunt flori, mere de aur. Drum.

3,

 

Zilele poetului se numără în versuri.

 El moare cu fiecare vers.

 Poetul nu plânge.

 Existăm   între semenii noștri?

Luptăm să fim printre ei.

 În momentul când murim ,

 viața devine altceva,

Soare și Oțel,lumină și tărie.

 O vrabie s-a așezat pe grilaj.

 E jalnică. Noi suntem acea vrabie.

 Lumea se schimbă și fără noi.

 Artistul este un papagal al propriilor îndoieli.

 Ce va fi mâine? Who knows?

 

BORIS MARIAN

 

Dă-i omului pâine , îți cere carne,

Dă-i  carne, îți cere haine,

Dă-i haine, îți cere trupul,

Dă-i trupul, îți cere sufletul,

Ei, aici este o problemă.

De nu cunoști drumul, caută o scuză.

Primim exact ceea ce dăm.

Educația este tot ce rămâne după o viață de eșecuri.

Șoimul va fi lovit de o săgeată din pană de șoim.

Nimic nu s-a făcut doar cu ajutorul Domnului.

Când privești în jur, totul este al tău, dar nu pune mâna, fură cu privirea.

Ceea ce trăiești nu se poate citi.