PATRUSPREZECE

PATRUSPREZECE

Spleen, spleen, spleen, nu credeam că mai revin,

am prieteni, am iubite, am ogoare, păduri, vite,

dar tristețea - mama-zeița iubește copiii altcuiva,

copii adulți, poate că nu au dinți, doar coarne, frunți

de fauni, ei te iubesc, crezând că ai murit de mult,

din muzică au renăscut fecioarele contemporane,

pe clape degetele lor, nocturne, elegii, nu pot să mor,

din submarine galbene ies noii cavaleri,

din oceanul numit cer, spte nicăieri

pleca-vor ei, la fel ca ieri.

BMM