Marchizul află târziu că este grav bolnav. La început a încercat să salveze aparențele, apoi suferința s-a accentuat. Ca să gonească frica, o privi în față, apoi o fărâmiță până la atomi. Dar și atomii circulau prin creier și îi dădeau frisoane. Și-ar fi putut lua viața, dar ceva îl oprea, îl făcea să se rușineze. Să urli de durere nu este o ușurare, prefera să strângă din dinți. A scris un poem care i-a mai alinat suferința .

Marchizul află târziu că este grav bolnav. La început a încercat să salveze aparențele, apoi suferința s-a accentuat. Ca să gonească frica, o privi în față, apoi o fărâmiță până la atomi. Dar și atomii  circulau prin creier și îi dădeau frisoane.  Și-ar fi putut lua viața, dar  ceva îl oprea, îl făcea să se rușineze.  Să urli de durere nu este o ușurare, prefera să strângă din dinți. A scris un poem care i-a mai alinat  suferința .

Sânge murmurând,

Ana-n zid plângând,

Miezul luminos,

Râsu-plânsu-l cos,

Mierla, sus , pe geam,

Tril fără program,

Au mierlit-o mulți

Dincolo de munți,

Noi vrem timp și timp,

Trece fără ghimpi,

Lunecă în jos,

Gândul luminos.

Soarele s-a dus

Într-un rai apus,

Îngeri  murmurând,

Diavoli sub pământ.

Numai florile

Și privighetorile,

Lîngă Dumnezeu

Cântă cântul meu.

BMM